Dupa cum am spus de nenumarate ori, sunt o ghinionista fantastica. Daca vrei sa stii ce o sa pice la examen, pot sa-ti spun eu. E fix ceea ce n-am invatat. Da, s-a intamplat de multe ori chestia asta.
Se spune ca norocul este dat de diavol. Dar eu nu cred asa ceva. E imposibil pentru ca asta ar insemna ca Dumnezeu e responsabil pentru ghinionul ce se abate asupra ta. Iar mie mi-e greu sa cred ca Cel de Sus chiar imi acorda asa multa atentie, nelasandu-l pe dracusor sa-mi arunce si mie o mana de noroc. Whatever...
In schimb, am observat ca in ultimul timp, mai exact dupa ce mi s-a indeplinit o dorinta ce parea irealizabila, alterneaza ghinionul cu norocul. Deci am inceput sa am si eu noroc. Da' de ala chior rau. Dupa ce joi am lipsit de la un seminar si semuinarista de SS a facut prezenta (for the first time) si m-a trecut absent, am zis ca a 2a zi sa mai lipsesc de la un seminar sa dorm si eu 2 ore in plus. Si stupoare, nu s-a facut seminarul. Du-te ma ... sa nu se faca un seminar la care eu sa nu fiu prezenta? Premiera mondiala ... Si asta e doar un exemplu. Incerc eu sa ma bucur de 'norocul' ce se abate in ultimul timp asupra mea, dar sunt prea suspicioasa sa nu banuiesc ca in curand o sa mi se intample ceva rau. Incepe sa ma sperie si faptul ca autobuzul ajunge in statie la cateva secunde dupa ce ajung eu acolo si nu-l mai pierd in ultimul moment cum mi se intampla de obicei. Cred ca e ceva in aer ...
In alta ordine de idei, ma simt foarte smechera in ultimul timp. Peluza cred ca e de vina. De cand merg singura la meciuri, si mai ales in deplasari, am mai multa incredere in mine. Merg fara probleme pe strada cu ochelarii mei de soare Ozzy style, port esarfe de la a caror culoare te dor dintii si nu-mi mai fac griji cand ies in oras si sunt singura de la masa care bea bere. Apropos de asta, de curand am aflat ca sunt putin alcoolica. :)) Am baut de una singura. Da, eu consider ca daca bei singur esti cam alcoolic. Dar pana sa apuc sa beau am trecut prin multe ...
Au plecat ai mei din oras pentru cateva zile. Si ce sa fac eu vineri seara, tinand cont ca a 2a zi trebuia sa ma trezesc destul de devreme si de iesit in oras n-aveam chef si nici cu cine. Am zis sa vad daca reusesc sa beau niste bere asa, fara nici un motiv. Mama s-a gandit sa ma invete sa ma descurc si singura asa ca nu mi-a lasat nimic de mancare. Doar bani. Asa ca spre seara, am zis sa ma duc la un magazin de pe strada mea sa-mi iau ceva de mancare si de baut. M-am schimbat eu frumos si am plecat. Cand am intrat in magazin, bang! ma loveste un miros de carne stricata. Intradevar, erau in galantar niste mezeluri care pareau stricate de ceva timp. Ce sa iau, ce sa iau? Niste deodorante pe un raft, niste boabe de fasole pe altul ... Privirea imi cade pe niste chipsuri. Buuuun ... asta e, mancam chipsuri. Si niste Kinder Bueno. Cer eu vanzatoarei ce vroiam, imi spune ca ma costa 10,5 lei, eu ii intind o hartie de 100, iar ea imi da rest 90 spunandu-mi sa-i aduc eu 50 de bani data viitoare. Stand destul de aproape am zis sa fiu cu bun simt si sa-i aduc imediat infima suma de bani. Ma intorc acasa, scotocesc dupa maruntis si ma reintorc la magazin. A inceput vanzatoarea sa rada de mine ca m-am stresat sa-i aduc 50 de bani. In fine... Ajung inapoi acasa, ma schimb si ma bag in pat. Hmmm...parca lipseste ceva ... :| BEREA!!!! Cum am putut sa uit sa iau bere, tinand cont ca initial pentru ea ma dusesem la magazin? Schimba-te Laura la loc si iesi din nou din casa. Doar ca de data asta m-am dus la alt magazin ca mi-era jena sa ma duc a 3a oara tot acolo in intervalul de 20 de minute. Cand dau sa intru, o tigancusa o ia inaintea mea. Se duce la frigider si ia de acolo 2 bidoane de Bergenbier de 1 litru. Asta vroiam si eu sa iau. Eh, asta e. Iau si eu 2 bidoane. Cand sa ma duc la casa sa platesc, vanzatoarea vorbea cu tiganca: "Esti o betivanca! Toata ziua bei bere. Acasa ai 2 copii care mor de foame, barbac-tu' are datorii aici la magazin si tu ce faci? Cumperi bere". Eu in spatele ei, cu 2 bidoane in mana ma faceam ca ma uit pe pereti. In fine, pleaca tiganca, urmez eu. Pun sticlele pe masa si astept sa-mi spuna cat costa. Vanzatoarea ce face? Incepe sa se planga la mine: "Uitati si dumneavoastra domnisoara, ce neispravita. Bea intruna pana nu mai stie de ea!" Eu incercam sa-i arat spre bere cu sensul ca atat vreau sa cumpar si sa-mi spuna cat costa. Vai ... nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie asta. Intr-un sfarsit am ajuns si eu acasa si m-am delectat cu stimabila bere pana m-a luat somnu' si am adormit ca porcu'. Bine ca am reusit sa ma trezesc a 2a zi de dimineata ca trebuia sa plec la Ploiesti. Despre asta am sa povestesc in postul urmator.
O melodie care aparent nu se leaga de nimic din ce-am povestit mai sus. Dar ascultati-o totusi. Chair daca o stiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu