De vreo juma' de ora stau sa ma gandesc cum sa incep postul asta. Post ce urmeaza a fi pe blog, nu postul Pastelui, ca ala a inceput demult. Am o gramada de povestit, deci asezati-va comod. Desi nu cred ca o sa fie cineva interesant de subiectele ce le voi aborda imediat, pentru ca pe majoritatea prietenilor si colegilor mei nu-i intereseaza fotbalul si ultraseria, iar cei pe care-i intereseaza nu cred ca vor fi prea entuziasti de ce voi scrie, pentru ca totusi sunt novice in ceea ce priveste Peluza, iar convingerile lor au radacini adanc infipte in acest subiect. Cu toate acestea, tin sa povestesc despre Unicul Derby Dinamo - Steaua. Primul meu derby. Am trecut prin multe ca sa ajung pe stadion, dar a meritat. Totul a inceput luni, spre dupa-amiaza cand citesc niste comentarii pe dinamomania cum ca s-ar fi vandut toate biletele la PCH. Bai, esti nebun? Deja??? Pai si eu ce fac? Ca in SUD nu ma mai intorc... Nu de alta, dar nu mai cunosc pe nimeni pe-acolo. Si a inceput panica! Cuuuum, sa nu fiu eu in PCH la Dinamo-Steaua??? Sa vad eu meciul de la Peluza 1, sau mai rau, la tv??? Nu concepeam asa ceva si am zis ca nu ma intereseaza, fac orice sa fiu acolo miercuri seara. Da, chiar as fi facut orice! Nu mai aveam stare...casele de bilete se inchisesera deja. Asa ca dupa o noapte destul de alba, marti dimineata am fost la stadion. Era nebunie pe-acolo. Noroc de un prieten ca era deja la coada la bilete. Si m-am bagat si eu ca taranu' in fata. Intradevar, nu mai erau biletele la PCH. Si am zis ca pana fac rost (refuzam sa ma gandesc ca nu o sa gasesc bilet) sa iau bilet la SUD. Zis si facut. Numai ca nenea de la bilete nu vroia sa-mi dea ca cica nu se vand bilete femeilor ca sa nu ajunga in mainile stelistilor. Biletele, nu femeile. Noroc ca era pe-acolo un tip pe care-l stiam din deplasarea de la Iasi si cu ajutorul caruia am reusit sa iau bilete. Dar erau la SUD. Ce ma fac? Ce ma fac? Si uite ca numai bine ca intalnesc cu un fost coleg de gimnaziu, care ginise un bisnitar. Gata, hai la el. Si uite asa mi-am facut rost de bilet in mult iubita Peluza Catalin Hildan, chiar daca am dat pe el de 3 ori mai mult(Bine, ulterior am aflat ca miercuri s-au mai pus in vanzare niste bilete in PCH pentru cei din provincie, care nu aveau buletin de Bucuresti. Damn!).Ma linistisem. Dar nu pentru mult timp pentru ca am aflat ca a doua zi, inainte de meci, urma sa se bata cainii cu spurcatii prin Pantelimon. Si am inceput sa-mi fac griji. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma temeam pentru ei. Imi era sa nu si-o ia de la stelisti, sau sa-i ia jandarmii si sa ploua cu amenzi si interdictii. Marti seara incepusera emotiile. Nu mai aveam stare. Asteptam cu nerabdare Marele Meci.
Miercuri dimineata am dat o fuga pana la facultate, ca asa sunt eu, studenta constiincioasa. Am suportat cu stoicism comentariile stelistilor (care-s cam multi la mine-n grupa) si amenintarile demne de niste frustrati. Si pe la ora 12 consider ca am stat destul la scoala si ca ar trebui sa ma duc acasa sa ma pregatesc de meci. La ora 5 trebuia sa fiu la stadion (de fapt nu trebuia, dar pun eu mereu botu' la fel de fel de mizerii). Cu fularul cu Dinamo ascuns pe sub geaca am ajuns la stadion, unde deja era destula lume. Pe Barbu Vacarescu, vis-a-vis de intrarea in PCH era un prieten cu niste hooligans care sorbeau dintr-o sticla de rachiu. Supeeer! Am aflat ca referitor la bataile dintre dinamovisti si spurcati in Pantelimon, din fericire, nu se intamplase nimic rau. Se pare ca spurcatii si-au cam luat-o prin Rahova. Buuuun, la capitolul batai de strada ii invinsesem. Cu baietii astia n-am stat prea mult ca m-am dus sa beau cu niste timisoreni ce venisera in Bucuresti special pentru meci. Pe tipa cu care au venit o cunosteam dinainte. Si ne-am dus in SS sa ne purificam cu niste beri. Foarte smecheri timisorenii. Chiar mi-a facut mare placere sa-i cunosc. Si ne-am cam luat cu vorba, timpul a trecut si mai ramasese doar o ora pana la meci. Asa ca am luat-o la fuga spre stadion. Ne-am asezat noi la coada si chiar cand sa intram, bam! se inchid portile. WTF?? Se pare ca era foarte multa lume si se crease un blocaj. Am stat noi ce-am stat, niste cocalari fluierau si injurau jandarmii (de parca i-ar fi speriat asa, si de frica le-ar fi dat drumul pe stadion), dar intr-un final, cu putin timp inainte de inceperea meciului am reusit sa intram pe stadion. Da, peluza era plina. Ca niciodata. Meciul in sine a fost minunat. I-am batut lejer la scor (2-0). Si i-am batut si in peluza. Ca noi am cantat tot meciul, am avut coregrafie, mesaje, torte, stroboscoape etc. Stelistii au afisat o coregrafie (destul de reusita) si s-au dat mari cu niste torte. In schimb, la nivel sonor au fost zero barat. N-au cantat nimic, n-au scandat nimic. Adevarul e ca nici nu aveau pentru ce. Atmosfera a fost incredibila (spun eu, fara sa schitez vreun gest)! Cu toate astea, parca as fi vrut mai mult. A fost putin aiurea ca eram foarte multi si nu prea ne sincronizam. Incercau cei 3-4 sefi de galerie sa faca peluza sa cante ca la carte, dar nu prea reuseau ca erau si o gramada de cetateni care habar n-aveau de cantece. Dar per ansamblu a fost bine. Am sa atasez si niste poze, furate de pe Romanian Ultras, care la randul lor le-au furat de pe DinamoMania.
Pentru cei ce nu-ntelege, m-am nascut ca sa fiu rege. :)) Nu, asta era de fapt inceputul unei melodii de la Vank. Vroiam sa spun de fapt, ca pentru cei ce nu inteleg ce scrie in mesajul 'al mare cu coregrafia e cam asa (de fapt nici eu nu am reusit sa citesc ce scrie): "E DERBY, TOTUL IN CAMP DE LUPTA S-A TRANSFORMAT/ VREM TRIUMFUL IN TEREN CA-N PELUZA E CASTIGAT". Minunat, nu-i asa?
Si se termina si meciul ... A doua zi la facultate, bineinteles ca le-am cantat colegilor mei "Aeee Aeee Aooo, v-a f*tut DINAMOOO". Aveau o atitudine de ziceai ca s-ar fi lepadat de Steaua in orice moment. Frustrati, ce sa le ceri?
Cum obisnuiesc in ultimul timp, ar trebui sa inchei postul cu o melodie. Dar nu stiu care. Ma mai gandesc si o sa fac un update cand imi vine o idee. :)
Hai Dinamo!
Update:
Asculta mai multe audio Muzica
