Love Autopsy

Cred ca am gasit versul care te defineste cel mai bine: "You're a song written by the hands of God..." Da, da, chiar esti.

Asculta mai multe audio Muzica

Tu chiar n-ai de cand sa iesi din sufletul meu, asa-i? Imaginea ta ma bantuie continuu. Stii, cand plec spre facultate am de ales intre 2 trasee. Pe unul din ele e posibil sa te intalnesc. Asa ca in ultimul timp a devenit drumul meu obisnuit catre scoala. Dar pana acum nu te-am zarit. Desi te caut cu privirea in fiecare zi, la fiecare intersectie, la fiecare statie. In pasaj la Unirii e cel mai palpitant ca vine multa lume din directia opusa, iar tu ai putea fi printre ei. La scarile rulante, inima mereu incepe sa bata cu putere. Daca ne vom intalni chiar atunci, eu urcand si tu coborand? Vom trece unul pe langa altul cu viteza destul de mare. Si poate n-ai sa ma observi. Ideal ar fi daca ne-am intalni chiar pe acelasi peron, asteptand amandoi acelasi metrou colorat de pe magistrala 3. Oare ma mai tii minte? Sper ca da, doar am petrecut o zi intreaga impreuna. Si-am vazut amandoi prima ninsoare...

Ti-as zambi timid si te-as saluta. Iar tu ai ramane putin uimit ca ma vezi, pentru ca nu te-ai fi asteptat sa ma intalnesti atat de dimineata. Si m-ai intreba unde ma duc. Iar eu ti-as raspunde, mandra de mine, ca ma duc la facultate. Si discutia ar continua in metrou, unde va fi foarte mult zgomot, iar eu te voi pune sa repeti intr-una anumite cuvinte. Tu ai surade, iar eu ma voi topi in urma zambetului tau. Si ce coincidenta, vom cobori amandoi in aceeasi statie pentru ca ... pentru ca ... ai tu o treaba in zona aceea. Tu stii. Iar la intersectie, ma vei intreba in ce directie merg. Si eu iti voi arata spre cladirea facultatii. Iti vei lua ramas bun si te vei indrepta spre o alta directie. Voi incerca si eu sa-mi iau la revedere dar voi fi prea emotionata si nu va iesi decat un "Pa!" spus la repezeala. Si voi pleca cu sufletul impacat ca in sfarsit te-am intalnit. Si in zilele ce vor urma nu-mi va mai pasa de absolut nimic. Pentru ca voi incepe sa cred in destin.

Poate acea zi va fi maine. Sau poimaine. Sau saptamana viitoare. Sau poate chiar la anul. Sau niciodata... Dar stii doar vorba aceea stupida: "Speranta moare ultima". Dar si cand o muri ...

Moldovenisme si dureri de gat

Saptamana trecuta am fost in vacanta. Ca deh, gata cu sesiunea. Si sa ne odihnim putin creierele inainte sa inceapa inca un semestru stresant. Asa ca m-am gandit sa-i fac o vizita lu' Ioana* la Iasi. Cu o seara inainte de a pleca pe meleagurile in care oamenii au accent amuzant, m-am dus sa beau cu cei din DOL. Si pentru ca nu mai bausem alcool de mult timp, dupa 3 beri m-am facut praf. Probabil a fost de vina si faptul ca cele 3 beri au fost diferite (Tuborg, Becks si Heineken). Si asa cum stie toata lumea care a baut vreodata cu mine, atunci cand creste procentul de alcool in sange incep sa fiu foarte prietenoasa. Asa ca m-am pus pe facut complimente. Se uitau foarte ciudat oamenii la mine, dar m-am obisnuit deja cu astfel de priviri. Buuuun! Si asa a inceput marele maraton al berii care a continuat timp de 5 zile. 

Din urmatoarea zi, traseul a fost foarte simplu: Bucuresti -> Focsani (unde am ramas 2 zile) -> Iasi. Imi era dor de Focsani. Dar imi era dor de Focsaniul pe care l-am lasat acum 2 ani. Linistit, calduros, colorat si plin de prieteni. Acum parca era rupt din filmele lui Tim Burton. Mohorat si friguros... De dragul vremurilor bune, am baut o sticla de Tanita. Acelasi gust ca intotdeauna...

Lasandu-mi orasul natal sa-si doarma somnul etern, am plecat luni spre Iasi. Si nu singura. Cu Ioana, Misa si o durere teribila de gat. Eu nu pot sa suport durerea de gat. Nu pot dormi, nu pot respira, nu pot bea. Prefer orice alta durere, chiar si cea de masea. De obicei cand simt ca incepe sa ma doara gatul, bag rapid niste antibiotice. Dar acum aveam contract cu alcoolul. Ce sa fac? Am gasit cea mai buna metoda. Aspirine, Faringosept si Tantum Verde non-stop. Dupa ce iei pastile pentru gat nu e indicat sa bei si sa mananci cateva ore dupa aia. Dar la mine n-a contat. Bagam la greu Tantum si Bergenbier. Si a mers cat de cat. Joi abia mai simteam senzatia de usturime. 

Dar, cate zile am stat in Iasi am prins asa o ura de moldoveni ca am zis ca de-acum mai departe de Focsani nu intru in Moldova. Stop! Focsaniul e limita. Deci nu stiu cum s-a facut ca numai de ţărănoi am dat. Fetele pe care le stiam si pe care le-am cunoscut au fost foarte ok. Dar baietii ... ultimii cocalari! Dar fix ultimii! Maxim am spus! :)) Unul singur parca era putin mai uman, si acea umanitate era data de sunetul minunat al viorii.

Mereu m-am intrebat ce se intampla daca faci galagie, vine politia la tine la usa, iar tu nu te duci sa-i deschizi. Acum am aflat ... Nimic mai simplu. Politia renunta si se intoarce la somn. Lumina de neon mov, gin-ul caruia i se spunea rachiu si accentele de moldoveni prosti m-au facut sa-mi pun o intrebare esentiala: Ce cauta Ioana acolo? Poate ca intr-o zi o sa gasesc si un raspuns...

Poate ca sunt ipocrita la faza asta, dar ma simt atat de bucuresteanca. Iar moldovenii mi se par atat de tarani ...

Cu un singur lucru bun m-am intors la Bucuresti. Aceasta melodie:

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

* Cand vorbesc despre Ioana niciodata nu spun "Ioanei", ci "lu' Ioana" :)) Ca avem si noi un principiu in privinta asta.

Ne dis rien, Embrasse-moi quand tu voudras...

Sunt fascinata de blogul lui Paul Radu Mircescu. Din pacate s-a aflat adevarata lui identitate. Poate ar fi fost mai bine sa ramana anonim. Imi place ca in fiecare post este inserata si o melodie. Si e dragut ca intai sa dai play si apoi sa citesti ce a scris. E absolut fascinant. Asa ca am sa incerc sa fur putin de la el si sa incep si eu sa postez muzici pe blog. Si tot multumita lui mi-am adus aminte de vremea cand ascultam foarte multa muzica frantuzeasca. 

Asculta mai multe audio Muzica

Acum cativa ani melodia asta mi-a intrat in suflet. Si s-a ascuns acolo, intr-un coltisor. Iar acum a iesit din nou la iveala. E placut sa asculti Joe Dassin. Si Pierre Bachelet. Si Jean Francois Maurice. Iar simt ca m-am nascut in secolul gresit. Sau poate ca daca as fi trait acum 40-50 de ani nu as fi apreciat valorile adevarate.

Am vazut de curand un film bunicel. An Education. E nominalizat la Oscar. N-are nici o sansa, dar nu asta conteaza. Ideea e ca m-am regasit foarte mult in caracteristicile personajului principal. O tanara din Anglia, cu niste parinti care parca nu vor sa priceapa realitatea, are in plan continuarea studiilor la Oxford. Dar in viata ei apare un barbat, care ii schimba planurile. Peter Sarsgaard arata in acest film intr-un fel in care m-ar face si pe mine sa renunt la tot si sa dispar in tinuturi mai rafinate. E un film boem, presarat cu un strop de muzica frantuzeasca si care in final te face sa realizezi ca trebuie sa-ti traiesti viata, fara a uita de scopurile ce trebuie atinse.

Imi simt sufletul atat de greu ... Nu stiu de ce, dar in ultimul timp m-am gandit mult la Brokeback Mountain, filmul care m-a marcat total. Se aproprie Valentine's Day si toate site-urile te invita sa scrii despre povesti de dragoste. E un eveniment pe Facebook la care poti sa participi scriind despre cea mai frumoasa poveste de dragoste dintr-un film. As fi vrut sa scriu si eu, dar m-am razgandit cu gandul ca as putea starni ceva polemici pe tema asta. Povestea din Brokeback Mountain mi se pare atat de minunta. O iubire dintre 2 persoane consumata in pustietate, departe de principiile imbacsite ale oamenilor. Nu inteleg de ce toti cand aud de filmul asta au mereu aceeasi reactie: "A, ala cu gay". De ce nu poate nimeni sa perceapa mesajul filmului? Si sunt toti atat de batuti in cap in cat nu isi dau seama ca cei 2 nici macar nu erau gay, ci bisexuali? Dar despre homosexualitate probabil ca am sa vorbesc in alt post, pentru ca acum e tarziu, iar pe mine ma asteapta un examen peste cateva zile.

P.S. De maine ma apuc de invatat!