Saptamana trecuta am fost in vacanta. Ca deh, gata cu sesiunea. Si sa ne odihnim putin creierele inainte sa inceapa inca un semestru stresant. Asa ca m-am gandit sa-i fac o vizita lu' Ioana* la Iasi. Cu o seara inainte de a pleca pe meleagurile in care oamenii au accent amuzant, m-am dus sa beau cu cei din DOL. Si pentru ca nu mai bausem alcool de mult timp, dupa 3 beri m-am facut praf. Probabil a fost de vina si faptul ca cele 3 beri au fost diferite (Tuborg, Becks si Heineken). Si asa cum stie toata lumea care a baut vreodata cu mine, atunci cand creste procentul de alcool in sange incep sa fiu foarte prietenoasa. Asa ca m-am pus pe facut complimente. Se uitau foarte ciudat oamenii la mine, dar m-am obisnuit deja cu astfel de priviri. Buuuun! Si asa a inceput marele maraton al berii care a continuat timp de 5 zile.
Din urmatoarea zi, traseul a fost foarte simplu: Bucuresti -> Focsani (unde am ramas 2 zile) -> Iasi. Imi era dor de Focsani. Dar imi era dor de Focsaniul pe care l-am lasat acum 2 ani. Linistit, calduros, colorat si plin de prieteni. Acum parca era rupt din filmele lui Tim Burton. Mohorat si friguros... De dragul vremurilor bune, am baut o sticla de Tanita. Acelasi gust ca intotdeauna...
Lasandu-mi orasul natal sa-si doarma somnul etern, am plecat luni spre Iasi. Si nu singura. Cu Ioana, Misa si o durere teribila de gat. Eu nu pot sa suport durerea de gat. Nu pot dormi, nu pot respira, nu pot bea. Prefer orice alta durere, chiar si cea de masea. De obicei cand simt ca incepe sa ma doara gatul, bag rapid niste antibiotice. Dar acum aveam contract cu alcoolul. Ce sa fac? Am gasit cea mai buna metoda. Aspirine, Faringosept si Tantum Verde non-stop. Dupa ce iei pastile pentru gat nu e indicat sa bei si sa mananci cateva ore dupa aia. Dar la mine n-a contat. Bagam la greu Tantum si Bergenbier. Si a mers cat de cat. Joi abia mai simteam senzatia de usturime.
Dar, cate zile am stat in Iasi am prins asa o ura de moldoveni ca am zis ca de-acum mai departe de Focsani nu intru in Moldova. Stop! Focsaniul e limita. Deci nu stiu cum s-a facut ca numai de ţărănoi am dat. Fetele pe care le stiam si pe care le-am cunoscut au fost foarte ok. Dar baietii ... ultimii cocalari! Dar fix ultimii! Maxim am spus! :)) Unul singur parca era putin mai uman, si acea umanitate era data de sunetul minunat al viorii.
Mereu m-am intrebat ce se intampla daca faci galagie, vine politia la tine la usa, iar tu nu te duci sa-i deschizi. Acum am aflat ... Nimic mai simplu. Politia renunta si se intoarce la somn. Lumina de neon mov, gin-ul caruia i se spunea rachiu si accentele de moldoveni prosti m-au facut sa-mi pun o intrebare esentiala: Ce cauta Ioana acolo? Poate ca intr-o zi o sa gasesc si un raspuns...
Poate ca sunt ipocrita la faza asta, dar ma simt atat de bucuresteanca. Iar moldovenii mi se par atat de tarani ...
Cu un singur lucru bun m-am intors la Bucuresti. Aceasta melodie:
Vezi mai multe din Funny pe 220.ro
* Cand vorbesc despre Ioana niciodata nu spun "Ioanei", ci "lu' Ioana" :)) Ca avem si noi un principiu in privinta asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu