marți, 9 februarie 2010

Ne dis rien, Embrasse-moi quand tu voudras...












Sunt fascinata de blogul lui Paul Radu Mircescu. Din pacate s-a aflat adevarata lui identitate. Poate ar fi fost mai bine sa ramana anonim. Imi place ca in fiecare post este inserata si o melodie. Si e dragut ca intai sa dai play si apoi sa citesti ce a scris. E absolut fascinant. Asa ca am sa incerc sa fur putin de la el si sa incep si eu sa postez muzici pe blog. Si tot multumita lui mi-am adus aminte de vremea cand ascultam foarte multa muzica frantuzeasca. 


Asculta mai multe audio Muzica

Acum cativa ani melodia asta mi-a intrat in suflet. Si s-a ascuns acolo, intr-un coltisor. Iar acum a iesit din nou la iveala. E placut sa asculti Joe Dassin. Si Pierre Bachelet. Si Jean Francois Maurice. Iar simt ca m-am nascut in secolul gresit. Sau poate ca daca as fi trait acum 40-50 de ani nu as fi apreciat valorile adevarate.

Am vazut de curand un film bunicel. An Education. E nominalizat la Oscar. N-are nici o sansa, dar nu asta conteaza. Ideea e ca m-am regasit foarte mult in caracteristicile personajului principal. O tanara din Anglia, cu niste parinti care parca nu vor sa priceapa realitatea, are in plan continuarea studiilor la Oxford. Dar in viata ei apare un barbat, care ii schimba planurile. Peter Sarsgaard arata in acest film intr-un fel in care m-ar face si pe mine sa renunt la tot si sa dispar in tinuturi mai rafinate. E un film boem, presarat cu un strop de muzica frantuzeasca si care in final te face sa realizezi ca trebuie sa-ti traiesti viata, fara a uita de scopurile ce trebuie atinse.

Imi simt sufletul atat de greu ... Nu stiu de ce, dar in ultimul timp m-am gandit mult la Brokeback Mountain, filmul care m-a marcat total. Se aproprie Valentine's Day si toate site-urile te invita sa scrii despre povesti de dragoste. E un eveniment pe Facebook la care poti sa participi scriind despre cea mai frumoasa poveste de dragoste dintr-un film. As fi vrut sa scriu si eu, dar m-am razgandit cu gandul ca as putea starni ceva polemici pe tema asta. Povestea din Brokeback Mountain mi se pare atat de minunta. O iubire dintre 2 persoane consumata in pustietate, departe de principiile imbacsite ale oamenilor. Nu inteleg de ce toti cand aud de filmul asta au mereu aceeasi reactie: "A, ala cu gay". De ce nu poate nimeni sa perceapa mesajul filmului? Si sunt toti atat de batuti in cap in cat nu isi dau seama ca cei 2 nici macar nu erau gay, ci bisexuali? Dar despre homosexualitate probabil ca am sa vorbesc in alt post, pentru ca acum e tarziu, iar pe mine ma asteapta un examen peste cateva zile.

P.S. De maine ma apuc de invatat!

Niciun comentariu: