Eu sunt Grinch

Maine e Craciunul. Cred ca e primul an cand va fi o zi ca oricare alta. Mai mult de-atat, de dimineata chiar trebuie sa fac si ceva curatenie.
Mi s-au inecat corabiile. Again. Astazi sunt furioasa pe toata lumea. Pe toti cei care m-au dezamagit in 2013. Pe toti care au fost fatarnici si au zambit fals. Pe toti care si-au batut joc de sufletul meu.
V-am iertat la un moment dat si am trecut peste. Dar azi, vreau sa va urasc. Si maine. Daaa, asa cum ziceam, maine e Craciunul. Si-o sa fiu un fel de Grinch. Pentru ca nu mai am nimic de pierdut.

Camaraderia

Dusmanii, cu totii ma vaneaza 
Dar chiar daca dau de necaz 
Le zic: 'Nu ma intereseaza!' 
Cat vreme mai am camarazi!

Camarazii nu ti-i alegi, asa cum faci cu prietenii, dar nici nu ii ai "din oficiu" asa cum este familia. Camaraderia este un angajament. In orice situatie, camarazii sunt singurii pe care te poti baza neconditionat. Membrii familiei s-ar putea sa nu te-ajute daca n-au obligatii fata de tine, iar daca te-ajuta e pentru ca "asa spune societatea ca trebuie". Prietenii, la fel, daca nu au timp, mai ales ca stiu ca nu te vei supara pe ei, ca deh ... sunteti prieteni de-o viata. Camarazii, in schimb, vor face tot posibilul sa-ti fie de ajutor, indiferent de consecinte si fara sa astepte nimic inapoi.

Guess who's back? Back again?

N-am mai scris de mai bine de 2 ani de zile. Cred ca e timpul sa revin la 'blogging'. Stiu ca n-o sa se intample asta, dar uneori imi place sa ma mint singura.

Eu zic sa incepem usor, sa nu obosim. Ma uitam aseara la niste poze pe care le-am uploadat anul trecut pe Facebook. Erau de la un 'eveniment' putin diferit. Marsul anti-gay din Bucuresti la care particip in ultimii ani. Fiind un subiect oarecum controversat, comentariile au inceput sa curga. Si observ un comentariu in care eram criticata ca ma duc la astfel de actiuni si ca de ce fac asta. Evident ca n-o sa scriu aici motivele. Daca m-as apuca sa scriu despre asa ceva, mi-as publica articolul pe un site/blog unde sa ma citeasca lumea, nu aici, unde-i pustiu. Revenind la comentariu, observ ca avea cateva like-uri de la prieteni si fosti colegi de facultate. Persoane care cunosteau foarte bine principiile mele, dar care n-au avut niciodata curajul sa-mi zica ceva in fata (sau macar virtual). Macar un "Dar ce-ai cu ei? Sunt si ei oameni. Au si ei un suflet!". Nimic. In nici o discutie purtata in pauzele dintre cursuri, la un suc La Jeg sau intr-o conversatie pe net. In schimb pe Facebook s-au ivit 'vitejeste' in spatele unui like. Jeeez, sunteti penibili.

Hai va pup, ne 'auzim' la urmatoarea postare!
xoxo