Sa nu uiti niciodata!

"-Tie nu iti este niciodata dor?"
"-De cine sa-mi fie? Suntem mereu impreuna!"
"-De familie, de prieteni..."
"-Nu le simt lipsa. Nu traiesc momente cand sa simt ca am mare nevoie de ei."
"-Tii la ei?"
"-Normal! Ii iubesc!"
"-Cum poti sa iubesti pe cineva, dar sa nu-ti fie dor de el?"
"-Nu stiu. Sau poate imi este dor de ei, dar nu realizez."
"-De fiul tau nu iti este dor?"
"-Ba da! Dar imi trece repede stiind ca in curand il voi revedea."
"-Nu l-ai mai vazut de aproape doua luni."
"- Ba da. In poze."
"-Nu e acelasi lucru!"
"-Pentru mine...da!"
"-Adica daca eu plec si iti las o poza, pentru tine nu e nici o schimbare?"
"-Eh...nici chiar asa."
"-Pai asta imi dai de inteles! Uneori nu te recunosc."
"-Acum ma recunosti?"
"-Da, esti un ... strain!"
Fara sa-i dea ocazia sa raspunda, a iesit din camera trantind usa. Se intampla ceva cu ei. Initial nu a vrut sa se sinchiseasca sa se duca dupa ea. Apoi a realizat cat de mult ar suferi daca lui nu i-ar pasa. A coborat scarile. Ea iesise in gradina si se asezase in leagan. Fuma o tigara. Se aseza langa ea.
"-Jasmine, intre noi s-a creat o tensiune. Hai sa mergem undeva! Doar noi doi!"
"-Unde?"
"-Unde vrei tu!"
"-Nu Mike. Nu asta e solutia."
Ofta adanc si stinsa tigara in scrumiera. Apoi continua:
"-Am ceva sa-ti spun. Dar nu sunt sigura. Cred ca sunt insarcinata..."
Fata lui se lumina. Era tot ce isi dorise. Un copil cu Jasmine. O lua in brate si o saruta.
"-Sunt atat de fericit. Nu-mi vine sa cred! De ce nu mi-ai spus pana acum?"
"-Pentru ca nu sunt sigura ca vreau acest copil. Si mai mult de atat, nici nu sunt convinsa ca sunt insarcinata. Maine am programare la doctor."
"-Nu vrei copilul? De ce? Uita-te in ochii mei. Din cauza comportamentului meu ai atitudinea asta?"
"- Nu, e din cauza mea! Nu cred ca acum e momentul. Si in plus, nici nu vom avea acum timp de un copil. Eu nu vreau sa renunt la slujba mea. Cel putin, nu acum."
"-Mai gandeste-te scumpo. Noaptea e cel mai bun sfetnic. Hai sa mergem la culcare. Ai nevoie de odihna."
[...]
"-Doamna Curtin, luati loc. Au venit si analizele de la laborator. Ati venit singura?"
"-Da! E fata sau baiat?"
"-Doamne, ma tem ca nu sunteti insarcinata."
Jasmine abia se abtinea sa nu topaie de bucurie.
"-Ce bine! Chiar incepusem sa-mi fac griji ca la sfarsitul anului voi schimba scutece."
"Nu va bucurati. Am niste vesti proaste. Mi-ati spus ca ati avut ameteli si dureri de cap. Asa ca v-am facut niste analize. La radiografie am observat un nodul ..."
Jasmine izbucnise in plans, nelasandu-l pe doctor sa termine ce avea de spus.
"-Am o tumoare? Pe creier? De asta aveam ameteli?"
"-Imi pare rau doamna... Partea proasta e ca se mareste foarte repede si in cateva saptamani ... e foarte posibil sa va afecteze centrii nervosi."
"-Si o sa mor... Care e cauza acestei tumori? Acum cateva luni nu aveam nimic. Chiar dumneavoastra v-ati uitat pe analizele mele."
"-Asa e. Se pare ca in urma unei lovituri puternice. Va amintiti de asa ceva?"
Bineinteles ca isi amintea ... Era aproape dimineata cand s-au intors de la petrecere. El era atat de beat incat nu se putea tine pe picioare. Abia l-a scos din masina si l-a bagat in casa. Nu putea sa-l urce singura pe scari. Asa ca l-a culcat in living, pe canapea. Dupa cateva ore, el s-a dus la baie. Fiind inca mahmur, a lasat robinetul deschis si s-a dus inapoi la culcare. Jasmine a auzit apa curgand si s-a dus sa vada ce se intampla. Intrand in fuga in baie, a alunecat pe gresia uda si a cazut cu capul de marginea cazii. Dupa cateva minute bune si-a revenit, a strans apa din baie si s-a dus sa se intinda in pat. O durea capul ingrozitor. Dar nu i-a spus nimic lui Mike. Practic, nu avea el nici o vina. Iar ea, de cand l-a cunoscut a incercat mereu sa-l protejeze si sa nu-l invinovateasca pentru lucrurile intamplate fara constiinta lui.
[...]
"-Ai avut dreptate ieri! Hai sa mergem undeva. Intr-un loc insorit."
"-Sigur ca da iubito. Ai fost azi la doctor?"
"-Nu. M-a sunat dimineata domnul doctor si mi-a spus sa-l contactez saptamana viitoare ca acum este foarte ocupat."
"-Ce nesimtit! Doar iti facuse programare..."
"-Doar stii cum sunt doctorii astia! Ce zici, plecam maine dimineata?"
[...]
Acum stateau amandoi la soare, intr-un hamac, pe malul marii.
"-Mike, te iubesc foarte mult. Sa nu uiti niciodata asta. Iti multumesc pentru clipele frumoase petrecute impreuna. Te voi iubi mereu. Orice s-ar intampla."
Lacrimile incepusera sa curga siroie pe chipui lui.
"Scumpa mea Jasmine, si eu te iubesc enorm. Am aflat totul. A doua zi l-am sunat pe medic sa-l intreb daca totusi nu te poate consulta inainte de a veni aici. Tot ma gandeam ca esti insarcinata si sa nu pateasca ceva copilul. Si mi-a povestit tot. Mi-a fost atat de greu sa ma prefac in fata ta ca nu stiu nimic..."
"-Nu vreau sa moooor! Cand stiu ca se apropie clipa mi se face o frica teribila de moarte. Cu toate astea, nu vreau sa devin o leguma, sau sa mor chinuita intr-un spital. Vreau sa mor aici! In acest tinut minunat."
[...]
Ora 5 A.M. Politistii izoleaza plaja. Scafandrii aduc la mal cele 2 trupuri. O alta echipa trage la mal barca. Doi tineri, se pare casatoriti (purtau verighete) au fost gasiti inecati. Au murit imbratisati. Piciorele erau legate cu o funie, impiedicandu-i sa inoate. Se pare ca e vorba de o sinucidere. In barca ce se afla la mica distanta de trupurile lor neinsufletite, a fost gasita o scoica pe care era scrijelit: "Impreuna pentru totdeauna - J&M".

Ce vremuri...

Focsani - Azuga, via Buzau.
Buzau - Azuga, cu acceleratu'. Foarte cald in compartiment.
"-Hai sa deschidem geamul!"
[...]
"-Ua, ce bine e acuma!
"-Nu se putea cu caldura si mirosul asta!"
[Intra EL in compartiment. Deschizandu-se usa, automat s-a facut curent.]
"-Inchideti geamul!"
"-Dar e foarte cald!"
"-Voi nu vedeti ce curent e?"
"-Pai daca ati deschis usa..."
"-Taci din gura si inchide geamul!"
[...]
"-Da, e cam cald aici! Bine, deschideti geamul, dar numai putin."
[...]
"-Prea tare. Mai inchide-l oleaca!"
[...]
"L-ai inchis aproape de tot! Deschide-l putin mai tare!"
[...]
"Nu-i bine asa! Inchide-l de tot si lasati usa deschisa!"
[...][...][...]

Cana

Inaltime: 10,2 cm
Diametru: 8 cm (sus) si 4,5 cm (jos)
Culoare: alba
O banala cana. Pentru cei din exterior. Pentru mine este un obiect cu totul si cu totul special.
Ne-am unit destinele zi de toamna tarzie, in 2006. Bun an!
La Poiana Brasov. Ma plimbam plictisita printre tarabele de kitsch-uri. Oh, ador kitsch-urile ce se vand prin statiunile montane. Sunt atat de colorate, nefinisate si parca pline de istorie. N-as putea trai fara asa ceva. Ele reprezinta cel mai bine locul in care ai fost.
O vad pe prietena mea alergand fericita catre mine. Eram sigura ca isi cumparase ceva frumos si ieftin. Incercam sa ghicesc. Masca aia ca cea din filmul "Scream"...nu, nu si-ar cumpara ea asa ceva. O bratara, o jucarie...ce putea fi?
Cand a ajuns langa mine a scos dintr-o punga transparenta de plastic o ... cana! 
Era o cana alba, fara nimic aparte. Pana a intors-o. Nu-mi venea sa cred! Ramasesem uimita. Avea ... sigla Dinamo.
Trebuia si eu sa am o cana la fel. Nu concepeam asa ceva. Ioana sa aiba cana cu Dinamo, iar eu nu.
Asa ca am dat fuga la taraba cu cani. Nu stiam pe care sa o aleg. Aparent, toate erau la fel. Dar pentru mine ... toate erau diferite. Am inchis ochii si am ales o cana. Vanzatorul a pus-o in binecunoscuta punga transparenta, i-am platit si am plecat spre autocar. As fi topait de bucurie, dar mi-era teama sa nu-mi sparg pretioasa cana.
Am infasurat-o intr-un fular si o tineam in maini. Parea ca am o comoara si ...  o responsabilitate imensa.
Am ajuns la pensiune, am intrat in camera, si Ioana imi spune:
"-Hai sa desfacem sticla asta de vin!"
"-Hai! Dar bem din cani!"
Si asa am si facut.
"-Hai noroc!"
"-Noi sa fim sanatosi!"
Si am ciocnit!
Entuziasmata, nu mi-am dat seama cat de tare am ciocnit cana si ... s-a ciobit! Injuraturi, oftica etc...
Ce puteam sa fac? Asta era! Eram si in perioada cand credeam in soarta! Am spalat cana si am pus-o cu grija in valiza.
Acum o am in fata ochilor. Cele doua sau trei cafele pe care le beau intr-o zi, numai din cana asta le beau. E numai a mea.
Dimineata, cand ma uit la ceas si imi dau seama ca ar trebui sa fiu la ora de matematica (of, ceasul asta, niciodata nu suna la timp) si imi dau seama ca am timp sa beau o cafea pana la ora urmatoare, imi iau cana si ma asez inapoi in pat. Ma uit la "Dimineata Devreme". Rad la glumele lui Capatos, sorb o picatura de cafea din cana, trag dintr-o tigara... Asa e mereu. Si nu vreau sa se schimbe. Imi place monotonia.
Acum imi dau seama ca ar trebui sa-i dau un nume canii. Nu, nu pot fi atat de nebuna. Ma uit cat am scris despre "simpla" cana si realizez ca ceva nu e in regula cu mine. Nu-i nimic. Soarta! :)
Cana asta imi stie toate secretele. Daca cineva ar sparge-o si ar afla adevarul, acum as fi condamnata. Condamnata la ... suferinta eterna!

I Hate You

Mi-e sila sa te mai vad Eonule!
Mi-ai mancat 4 ani din viata! Cei mai frumosi 4 ani ai mei mi i-ai distrus!
Decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie...si GATA! 7 luni si am scapat de tine fraiere!
Am scapat de mirosul tau dulceag de cadavru, de aberatiile tale, de mofturile tale, de nepasarea ta!
O sa ma razbun! Iti promit!
Tu stii ca te urasc. Intr-un singur mod ma poti distruge si mai tare.  Hai sa folosesc expresia care-ti place - olimpiada de vara! Daca doresti sa ne intalnim la vara in acest scop, da-mi un beep pe pager!
Credincios sau betivan? Nici tu nu mai stii! Te crezi Hyperion! Hai sa-l citez pe mentorul tau:
"Iar tu Hyperion ramai/ Oriunde ai apune..."

A fost odata...

Mi-e dor de zilele acelea, cand lumea era a mea, cand aveam numai motive de bucurie, cand ma trezeam devreme doar pentru a ajunge in acel loc de vis. Era job-ul preferat. Nu pentru bani, ci din pasiune. Am iubit. Si am fost ranita. 
Imi placea sa-mi strang  parul, sa nu ma fardez, sa tip la ei, sa alerg, sa sar, sa cad, sa fiu cea mai buna. Adoram sa fiu apreciata si sa mi se ceara sfaturi.
Acum totul s-a terminat. A ramas doar dust in the wind. Cate o imagine imi mai aminteste de ce a fost!
Ce vremuri...niste vremuri pe care nici macar nu le-am trait! Totul e doar un vis. Un vis care se transforma intr-un cosmar pentru ca nu ma pot minti. Si poate ca nici el nu a vrut sa ma minta. Acum regreta! Ma iubeste. Si eu l-am iubit!
"-Sa nu uiti niciodata asta!"
"-Nu am sa uit! Te iubesc!"
"-Atunci de ce m-ai mintit?"
"-Pentru ca nu ai fi suportat adevarul!"
Acum nu te suport pe tine...
"-Stiu ce gandesti..."
"-Stii pe dracu'!"
Vreau ceva...dar nu stiu ce; ceva mai bun, dar nu orice :)
Travka...daaa, mi-e dor sa ascult Travka!
Sau mai bine uit!