Mi-e dor de zilele acelea, cand lumea era a mea, cand aveam numai motive de bucurie, cand ma trezeam devreme doar pentru a ajunge in acel loc de vis. Era job-ul preferat. Nu pentru bani, ci din pasiune. Am iubit. Si am fost ranita.
Imi placea sa-mi strang parul, sa nu ma fardez, sa tip la ei, sa alerg, sa sar, sa cad, sa fiu cea mai buna. Adoram sa fiu apreciata si sa mi se ceara sfaturi.
Acum totul s-a terminat. A ramas doar dust in the wind. Cate o imagine imi mai aminteste de ce a fost!
Ce vremuri...niste vremuri pe care nici macar nu le-am trait! Totul e doar un vis. Un vis care se transforma intr-un cosmar pentru ca nu ma pot minti. Si poate ca nici el nu a vrut sa ma minta. Acum regreta! Ma iubeste. Si eu l-am iubit!
"-Sa nu uiti niciodata asta!"
"-Nu am sa uit! Te iubesc!"
"-Atunci de ce m-ai mintit?"
"-Pentru ca nu ai fi suportat adevarul!"
Acum nu te suport pe tine...
"-Stiu ce gandesti..."
"-Stii pe dracu'!"
Vreau ceva...dar nu stiu ce; ceva mai bun, dar nu orice :)
Travka...daaa, mi-e dor sa ascult Travka!
Sau mai bine uit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu