marți, 27 noiembrie 2007

Sa nu uiti niciodata!

"-Tie nu iti este niciodata dor?"
"-De cine sa-mi fie? Suntem mereu impreuna!"
"-De familie, de prieteni..."
"-Nu le simt lipsa. Nu traiesc momente cand sa simt ca am mare nevoie de ei."
"-Tii la ei?"
"-Normal! Ii iubesc!"
"-Cum poti sa iubesti pe cineva, dar sa nu-ti fie dor de el?"
"-Nu stiu. Sau poate imi este dor de ei, dar nu realizez."
"-De fiul tau nu iti este dor?"
"-Ba da! Dar imi trece repede stiind ca in curand il voi revedea."
"-Nu l-ai mai vazut de aproape doua luni."
"- Ba da. In poze."
"-Nu e acelasi lucru!"
"-Pentru mine...da!"
"-Adica daca eu plec si iti las o poza, pentru tine nu e nici o schimbare?"
"-Eh...nici chiar asa."
"-Pai asta imi dai de inteles! Uneori nu te recunosc."
"-Acum ma recunosti?"
"-Da, esti un ... strain!"
Fara sa-i dea ocazia sa raspunda, a iesit din camera trantind usa. Se intampla ceva cu ei. Initial nu a vrut sa se sinchiseasca sa se duca dupa ea. Apoi a realizat cat de mult ar suferi daca lui nu i-ar pasa. A coborat scarile. Ea iesise in gradina si se asezase in leagan. Fuma o tigara. Se aseza langa ea.
"-Jasmine, intre noi s-a creat o tensiune. Hai sa mergem undeva! Doar noi doi!"
"-Unde?"
"-Unde vrei tu!"
"-Nu Mike. Nu asta e solutia."
Ofta adanc si stinsa tigara in scrumiera. Apoi continua:
"-Am ceva sa-ti spun. Dar nu sunt sigura. Cred ca sunt insarcinata..."
Fata lui se lumina. Era tot ce isi dorise. Un copil cu Jasmine. O lua in brate si o saruta.
"-Sunt atat de fericit. Nu-mi vine sa cred! De ce nu mi-ai spus pana acum?"
"-Pentru ca nu sunt sigura ca vreau acest copil. Si mai mult de atat, nici nu sunt convinsa ca sunt insarcinata. Maine am programare la doctor."
"-Nu vrei copilul? De ce? Uita-te in ochii mei. Din cauza comportamentului meu ai atitudinea asta?"
"- Nu, e din cauza mea! Nu cred ca acum e momentul. Si in plus, nici nu vom avea acum timp de un copil. Eu nu vreau sa renunt la slujba mea. Cel putin, nu acum."
"-Mai gandeste-te scumpo. Noaptea e cel mai bun sfetnic. Hai sa mergem la culcare. Ai nevoie de odihna."
[...]
"-Doamna Curtin, luati loc. Au venit si analizele de la laborator. Ati venit singura?"
"-Da! E fata sau baiat?"
"-Doamne, ma tem ca nu sunteti insarcinata."
Jasmine abia se abtinea sa nu topaie de bucurie.
"-Ce bine! Chiar incepusem sa-mi fac griji ca la sfarsitul anului voi schimba scutece."
"Nu va bucurati. Am niste vesti proaste. Mi-ati spus ca ati avut ameteli si dureri de cap. Asa ca v-am facut niste analize. La radiografie am observat un nodul ..."
Jasmine izbucnise in plans, nelasandu-l pe doctor sa termine ce avea de spus.
"-Am o tumoare? Pe creier? De asta aveam ameteli?"
"-Imi pare rau doamna... Partea proasta e ca se mareste foarte repede si in cateva saptamani ... e foarte posibil sa va afecteze centrii nervosi."
"-Si o sa mor... Care e cauza acestei tumori? Acum cateva luni nu aveam nimic. Chiar dumneavoastra v-ati uitat pe analizele mele."
"-Asa e. Se pare ca in urma unei lovituri puternice. Va amintiti de asa ceva?"
Bineinteles ca isi amintea ... Era aproape dimineata cand s-au intors de la petrecere. El era atat de beat incat nu se putea tine pe picioare. Abia l-a scos din masina si l-a bagat in casa. Nu putea sa-l urce singura pe scari. Asa ca l-a culcat in living, pe canapea. Dupa cateva ore, el s-a dus la baie. Fiind inca mahmur, a lasat robinetul deschis si s-a dus inapoi la culcare. Jasmine a auzit apa curgand si s-a dus sa vada ce se intampla. Intrand in fuga in baie, a alunecat pe gresia uda si a cazut cu capul de marginea cazii. Dupa cateva minute bune si-a revenit, a strans apa din baie si s-a dus sa se intinda in pat. O durea capul ingrozitor. Dar nu i-a spus nimic lui Mike. Practic, nu avea el nici o vina. Iar ea, de cand l-a cunoscut a incercat mereu sa-l protejeze si sa nu-l invinovateasca pentru lucrurile intamplate fara constiinta lui.
[...]
"-Ai avut dreptate ieri! Hai sa mergem undeva. Intr-un loc insorit."
"-Sigur ca da iubito. Ai fost azi la doctor?"
"-Nu. M-a sunat dimineata domnul doctor si mi-a spus sa-l contactez saptamana viitoare ca acum este foarte ocupat."
"-Ce nesimtit! Doar iti facuse programare..."
"-Doar stii cum sunt doctorii astia! Ce zici, plecam maine dimineata?"
[...]
Acum stateau amandoi la soare, intr-un hamac, pe malul marii.
"-Mike, te iubesc foarte mult. Sa nu uiti niciodata asta. Iti multumesc pentru clipele frumoase petrecute impreuna. Te voi iubi mereu. Orice s-ar intampla."
Lacrimile incepusera sa curga siroie pe chipui lui.
"Scumpa mea Jasmine, si eu te iubesc enorm. Am aflat totul. A doua zi l-am sunat pe medic sa-l intreb daca totusi nu te poate consulta inainte de a veni aici. Tot ma gandeam ca esti insarcinata si sa nu pateasca ceva copilul. Si mi-a povestit tot. Mi-a fost atat de greu sa ma prefac in fata ta ca nu stiu nimic..."
"-Nu vreau sa moooor! Cand stiu ca se apropie clipa mi se face o frica teribila de moarte. Cu toate astea, nu vreau sa devin o leguma, sau sa mor chinuita intr-un spital. Vreau sa mor aici! In acest tinut minunat."
[...]
Ora 5 A.M. Politistii izoleaza plaja. Scafandrii aduc la mal cele 2 trupuri. O alta echipa trage la mal barca. Doi tineri, se pare casatoriti (purtau verighete) au fost gasiti inecati. Au murit imbratisati. Piciorele erau legate cu o funie, impiedicandu-i sa inoate. Se pare ca e vorba de o sinucidere. In barca ce se afla la mica distanta de trupurile lor neinsufletite, a fost gasita o scoica pe care era scrijelit: "Impreuna pentru totdeauna - J&M".

Un comentariu:

bog spunea...

foarte trist, frumos scris bravo