Leapsa sau Ce am realizat in 2009

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Deplasare cu Dinamo.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

Nu prea.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Da :(


5. Ce ţări ai vizitat?

Grecia

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Bani si ultraserie

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

1 noiembrie - Deplasarea la Iasi - cea mai fericita zi din viata mea

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Am trecut de primul an de facultate.

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Diferenta la SDA

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Nu. Nici macar nu mi-am mai rupt vreun picior ...

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

Nu stiu ... nu prea le am eu cu shoppingu'.

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

Ioana :)

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Tamas :))

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Nu cred ca am cheltuit o suma seminificativa intr-un domeniu anume. Posibil sa fi dat ceva mai multi bani pe alcool.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

Ca am reusit sa schimb 2 vorbe cu mentorul meu.

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

Human - The Killers

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

– mai putin fericita.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

– deocamdata mai bogata.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Sa invat mai mult.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Sa pierd timpul.

20. Care a fost cea mai bună carte citită?

Nu prea citesc eu ...

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

O iubire de-o vara.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

The Hangover

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am petrecut La Motoare.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Parca putin mai rafinat decat de obicei.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Faptul ca si cei din jurul meu erau in acelasi rahat.

27. De cine ţi-a fost dor?

De Theodore!

28. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.

Ete fas!

You can be my Yoko Ono

Eeeee Oooo

I'm tired of using tehchnology ....

Am observat ca in ultimul timp incep sa ma exprim prin versuri din melodii. Cred ca e ceva normal. 

In fine ... am vrut sa scriu zilele trecute pe blog pentru ca aveam o gramada de idei. Si asta reprezenta si motivul pentru care nu am scris. Nu-mi puteam pune in ordine ideile. Iar acum cand am chef sa scriu au disparut toate.

Acum doua zile mi s-a indeplinit un vis. Am facut poza cu un fotbalist de la Dinamo. De fapt cu 3. Marius Niculae, Andrei Cristea si Liviu Ganea. Tremuram ca Flubber cand eram langa ei. La un moment dat cred ca mi se oprise si inima :))

Ce lame e postu' asta. Da' il public totusi. Oricum nu citeste nimeni ce scriu eu aici. E ca un jurnal intim. E mai sigur si decat ala clasic cu lacatel si cheita.

A, sa nu uit de:

"De maine ma apuc de invatat!"

Revelion 2010 sau Cum am fost sef de galerie pentru cateva minute

Dupa cum am spus, am inceput revelionu' cu un mic accident. Chiar inainte sa ajungem la cabana. Am petrecut alaturi de Ioana (ca de obicei), prietenul ei - Victor, Lori si mai tarziu ni s-au alaturat si Vuvu + Manu :) 

In seara de 30 ne-am batut cu zapada imbracati doar in tricouri si nu ne era frig, multumita vinului baut inainte. Apoi dupa ce ne-am uscat, am iesit iar afara unde am mai stat cateva ore bune. Incepuse deja sa se incalzeasca, zapada se topea si nu se simtea nici un firicel de vant. Si, in acea minunta seara mi s-a indeplinit un vis mai vechi. Partial. Acu' cativa ani visam sa devin sef de galerie. Nu stiu de ce, pentru ca nici macar nu mergeam la meciuri sa vad ce face un sef de galerie. Pur si simplu imi doream ca o mare de oameni sa cante dupa ce dau eu tonul. Mai tarziu, mergand la meciuri am constatat ca n-o sa ajung niciodata sef de galerie, si poate nici ultras. Astfel, cu o zi inainte de revelion eu si Ioana am inceput sa cantam cantece din galerie. Si ni s-a alaturat si un var, care e de fapt unchi, dar diferenta de varsta e mult prea mica pentru a-i spune "Unchiule!". Asa ca pentru cateva minute am fost sef de galerie, chiar daca "galeria" era formata doar din 2 persoane. Si am cantat asta:

S-a auzit in tara de-un grup de alcoolisti,
Ce se pisa pe steaua, sunt anti-rapidisti!
Sunt imbracati in rosu, culoarea cea misto,
Dau foc la stadioane, sunt fanii DINAMO!

S-a auzit ca-n ghencea e-o galerie mare,
Ii spune armata ultra, se crede cea mai tare 
Am fost la ei acasa, dar n-au avut noroc 
Intai le-am dat la muie, apoi le-am dat si foc!

Minunat, absolut minunat a fost!

A, si sa nu uit! Aveti grija cand jucati biliard cu mine anu' asta ca am intrat in 2010 cu bila alba in buzunar.

2010

Si s-a dus si 2009. Un an bunicel, chiar bun as putea spune. Am "supravietuit" vietii la camin, am trecut de primul an de facultate (cu o diferenta, ce-i drept), am trait o iubire de-o vara, am fost in Grecia, am fost in prima deplasare cu Dinamo, l-am cunoscut pe mentorul meu si sunt in trupa de teatru a facultatii. Sunt realizari oarecum obisnuite, dar sunt mandra de ele. Din pacate insa, finalul lui 2009 nu a fost prea incantator. Am trecut prin 2 accidente de masina intr-o singura luna, nu foarte grave, dar care m-au speriat, iar momentele de impact imi mai revin si acum in minte. Continuand in acelasi ritm, si anul 2010 mi-a adus primul necaz. In prima zi de facultate am primit o veste foarte proasta. Un coleg de grupa este in coma. Nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Si ma revolta faptul ca eram singura care nu stia de chestia asta. Ma doare sufletul pentru ce s-a intamplat si nu e drept ca Dumnezeu sa loveasca in astfel de persoane! Azi i-am vazut si pe prietenii lui, tot colegi de grupa, venind la facultate. Cei care ma cunosc stiu ca eu sufar cel mai mult de suferinta altora. Nu suport sa vad oameni suferind. Iar ei erau atat de tristi ca aproape nu puteam sa-i recunosc. Trebuie sa se reuneasa Grupul Vesel cat mai curand. Pentru ca ei il fac pe sef (=prof) sa rada, deci ei fac treaba sa mearga. Si pana sa nu se intample nenorocirea asta nu am realizat cat de mult imi pasa de colegii mei pe care poate nici nu-i cunosc prea bine.