2010

Si s-a dus si 2009. Un an bunicel, chiar bun as putea spune. Am "supravietuit" vietii la camin, am trecut de primul an de facultate (cu o diferenta, ce-i drept), am trait o iubire de-o vara, am fost in Grecia, am fost in prima deplasare cu Dinamo, l-am cunoscut pe mentorul meu si sunt in trupa de teatru a facultatii. Sunt realizari oarecum obisnuite, dar sunt mandra de ele. Din pacate insa, finalul lui 2009 nu a fost prea incantator. Am trecut prin 2 accidente de masina intr-o singura luna, nu foarte grave, dar care m-au speriat, iar momentele de impact imi mai revin si acum in minte. Continuand in acelasi ritm, si anul 2010 mi-a adus primul necaz. In prima zi de facultate am primit o veste foarte proasta. Un coleg de grupa este in coma. Nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Si ma revolta faptul ca eram singura care nu stia de chestia asta. Ma doare sufletul pentru ce s-a intamplat si nu e drept ca Dumnezeu sa loveasca in astfel de persoane! Azi i-am vazut si pe prietenii lui, tot colegi de grupa, venind la facultate. Cei care ma cunosc stiu ca eu sufar cel mai mult de suferinta altora. Nu suport sa vad oameni suferind. Iar ei erau atat de tristi ca aproape nu puteam sa-i recunosc. Trebuie sa se reuneasa Grupul Vesel cat mai curand. Pentru ca ei il fac pe sef (=prof) sa rada, deci ei fac treaba sa mearga. Si pana sa nu se intample nenorocirea asta nu am realizat cat de mult imi pasa de colegii mei pe care poate nici nu-i cunosc prea bine.