Am cunoscut-o pe Jolene acum 2 ani. Era o dimineata ploioasa de aprilie cand incercam sa deslusesc scrisul domnului Stone de pe o foaie galbena de agenda ce o gasisem in dosarul la care trebuia sa lucrez in acea saptamana. “De luat pantalonii de la croitor, de platit facturile, concedierea lenesului de Henry …” erau scrise pe acea bucata de hartie in mare graba.
- Michael! Mike! Cred ca iar am ratacit foile din agenda. N-ai gasit cumva niste foi galbene din agenda de la nevasta-mea?
- Sincer sa fiu domnule, chiar am gasit una. Poftiti!
Cum i-am intins foaia s-a si luminat la fata.
- Pantaloni, facturi, concediere… Fir-ar sa fie! Era sa uit! Henry! Henry Jones! Esti concediat!
Incepuse sa se enerveze si nu inceta sa tipe! Ar fi fost mult mai usor sa se duca direct la Henry sa-i vestea cea “buna” decat sa urle prin biroul meu.
- Mike, du-te in biroul de alaturi si ajut-o pe noua domnisoara sa se instaleze in birou. Si-a adus o multime de rahaturi si cred ca are ceva nevoie de ajutor. A angajat-o Kringle. A avut niste recomandari foarte bune. Si a facut facultatea in Europa. Pare fata desteapta doar ca e putin cam … cum sa-ti explic…
Si domnul Stone cazuse pe ganduri. Statu cateva clipe si apoi iesi din birou fara sa mai spuna nimic. Oare ce vroia sa spuna prin “putin cam…”? Mi-am aranjat cravata si am plecat sa vad care-i treaba cu noua angajata. Am intrat in biroul ei fara sa bat la usa si am surprins-o in timp ce vorbea la telefon. Spunea ceva de niste bagaje pe care se pare ca cei de la aeroport le incurcasera sau, mai rau, le ratacisera. Am lasat-o sa termine convorbirea si am iesit pe hol cu gandul sa beau o cafea.
Lucram la Splasher de cativa ani. Era un mediu placut, ore decente de munca si un salariu ce-mi permitea sa traiesc lejer alaturi de sotia mea, Donna. Abia ne mutasem intr-un apartament dragut pentru ca nu mai puteam locui cu ai mei. Aveam nevoie de intimitate. Donna era o chelnerita frumoasa, cu buze senzuale si picioare lungi care mi-a furat inima de prima oara cum o vazusem. Am stat putin timp impreuna si ne-am si luat. O nunta restransa, in stil clasic si Mike renuntase la titlul de burlac.
Jolene parea ca terminase de vorbit la telefon asa ca am intrat din nou in biroul ei. Am facut cunostinta si asa cum mi-am imaginat, mi-a povestit ca cei de la aeroport ii ratacisera bagajele. I-am promis ca o voi ajuta sa-si rezolve problema si am inceput sa o ajut cu aranjarea biroului. Intradevar, chiar isi adusese o gramada de prostii care nu ii foloseau la nimic. Se pare ca toate ii aminteau de ceva sau de cineva. Mi-a spus cate ceva despre ea, iar eu eram uimit cu cata usurinta putea vorbi stiind ca poate nu-si va mai vedea niciodata bagajele. Adica ii pasa atat de mult de pietricele pe care le-a asezat pe un raft si de lumanarile parfumate in forma de animale decat de hainele si lucrurile ei cu adevarat folositoare?
In fine, am aflat despre ea ca este din Croatia, tara de care siner nu prea auzisem, ca avea 26 de ani si ca era prima oara pentru ea cand venea in State. Nu era locul de munca ideal pentru ea, dar se pare ca era in orasul ei preferat, Newark, New Jersey. Citise in ziare ca aici a avut loc unul din cele mai mari concerte de jazz, genul ei preferat de muzica. Si spera ca atunci cand familia si prietenii o vor intreba in ce oras lucreaza ei sa inteleaga “New York” in loc de “Newark”.
Avea un stil care ma facea sa ma simt confortabil in prezenta ei. Nu se uita prea des in ochii mei si imi placea accentul ei european. In acea zi, am luat impreuna pranzul pentru ca nu cunostea pe altcineva din firma. Asa ca in timpul pauzei de masa i-am prezentat si pe ceilalti.
- John, Andy si David, ea este Jolene!
- Se pare ca cineva a ascultat cam mult Dolly Parton! rosti David inecanduse in rasul lui isteric.
- Asa e! Tatal meu este un mare fan. Dar puteti sa-mi spuneti Jo, e mai simplu.
- Am un anunt de facut! incepu Andy sa tipe bucuros. Maine este ziua mea asa ca va astept pe toti dupa program la Restaurant Hill.
- Se pare ca voi veni singur maine, i-am spus. Donna are cursuri de dans maine seara.
- Lasa Mike, ca iti gasim noi tie o partenera. Poate iubitul lui Jolene nu are chef sa ne onoreze cu prezenta asa ca o poti insoti pe noua noastra colega.
O abordare destul de urata, sa fim sinceri, insa chiar asa ramasese. Urma sa merg a doua zi la petrecere cu Jolene pentru ca spre marea mea surprindere, momentan era singura. Oare ce parere ar avea Donna despre asta? Ar fi geloasa? Ar putea crede ca as insela-o? Nici nu stiu de unde erau gandurile astea pentru ca eu si Jolene eram doar simpli colegi si mai mult decat atat, abia ne cunosteam.
Se facuse seara si ploaia nu inceta sa se opreasca. Am dus-o pe Jolene acasa cu masina, apoi mi-am continuat drumul spre micul meu apartament in care ma astepta scumpa mea Donna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu