N-am mai scris demult pe blog. Probabil pentru ca am avut prea mult timp liber. Acum mai am o saptamana pana la restante si cacalau de invatat. Asa ca am zis ca e o ocazie buna sa-mi ocup timpul scriind aici. Am realizat ca n-am scris niciodata despre cele mai frumoase chestii din viata mea. Deplasarile cu Dinamo. Asa ca acest post il voi dedica peripetiilor din alte orase cu echipe in Liga 1.Se zice ca nu esti suporter adevarat daca n-ai mers macar intr-o deplasare. Pana acum am fost in 6. Peste 3 saptamani vor fi 7. Si sper ca peste cativa ani sa fie atat de multe incat sa nu le mai stiu numarul. Am dat de gustul deplasarilor anul trecut, pe 1 noiembrie, cand fara sa stie nimeni din familie m-am suit alaturi de galerie in trenul spre Iasi. Mi-a placut foarte mult si mi-am promis sa repet experienta. Zis si facut. Au urmat deplasarile la Pitesti, Cluj, Galati, Tirgu Jiu si ultima la Tirgu Mures. Experiente diferite in fiecare oras. Nu stiu sa zic care mi-a placut cel mai mult. Pot doar sa constat ca cea mai obositoare a fost cea de la Cluj, cea mai palpitanta la Tirgu Jiu, iar cea mai sentimentala la Tirgu Mures.
Poate ca sentimentala e mult spus, dar am simtit altfel toata deplasarea. Am spus ce aveam pe suflet referitor la anumite intamplari petrecute cu 2 saptamani inainte la Tirgu Jiu si am fost foarte suprinsa sa vad ca m-au sustinut persoane la care nu ma asteptam. La meci a fost foarte cald, fiind la ora 18 si nici un nor pe cer. Asa ca la pauza m-am vandut si m-am dus intr-un loc unde era umbra. Umbra si o alta grupare. Apoi ne-au dus cu duba la gara (ceea ce mi s-a parut incredibil de interesant) si s-au cantat vreo 2 cantece de la SUD. Si asa m-au napadit amintirile de cand obisnuiam sa-mi sustin echipa de la Peluza SUD. Acolo am vazut primele meciuri pe stadion si au fost niste momente pe care n-as putea sa le uit prea usor. Cum ar fi primul meci, care intamplator a fost derby-ul cu Rapid.
Am putin timp de cand vin pe stadion si chiar si mai putin de cand vin in PCH, dar m-am atasat mult de peluza. Am gasit in sfarsit un loc in care ma regasesc, in care sunt EU. Si as vrea sa fac mai multe, sa ma implic mai mult. Pacat ca nu e acum momentul. Dar ma simt capabila sa vopsesc un mesaj, sa ajut la confectionarea unei coregrafii, sa vin cu idei noi etc. Momentan nu prea ma ia nimeni in seama. Dar astept. La urma urmei, nici eu nu m-as complica sa introduc mai mult in peluza o fata. Fetele sa stea la tribuna a 2a. Da, asta e deviza mea. Pe de-o parte. Pe de alta parte, vreau sa demonstrez ca fata fiind, pot face pentru peluza ceea ce poate face si un baiat. In tren, am glumit putin pe tema asta si ziceam de-o interventie sau captura. Se pare ca unii nu s-au prins ca era o gluma si probabil ca in mintea lor era ceva de genu': "Doamne ... uite-o si pe asta!". Sper ca intr-un final sa-si fi dat seama ca n-am de cand sa bat spurcati la Diham si ca momentan ma limitez doar la incercarea de a introduce mesaje pe stadion.
Imi place mentalitatea celor cu care obisnuiesc sa stau la meciuri. Imi place pentru ca se potriveste cu mentalitatea mea. Si daca incep sa fac ceva, vreau sa duc pana la capat acel lucru. Asa ca la meciul cu Rapid, oricare ar fi fost scorul, oricum as fi parasit si eu peluza la pauza in semn de protest. Nu ma deranjeaza sa bat atatia kilometri doar pentru a ajunge la un meci in care sa cant impotriva conducerii. Nu ma deranjeaza sa pierd o noapte chinuindu-ma sa dorm intr-un tren pentru ca stiu ca o fac pentru DINAMO. Iar Dinamo inseamna traditie si culori. Dinamo inseamna Catalin Hildan. Nu mercenarii care sunt acum la echipa.
Uneori ma intreb
Daca ce fac e bine
Daca se merita
Sa iti dau viata tie
Daca e de ajuns
Ce-am facut pentru tine
Dar raspunsul vine
"Esti totul pentru mine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu