Eu sunt Grinch

Maine e Craciunul. Cred ca e primul an cand va fi o zi ca oricare alta. Mai mult de-atat, de dimineata chiar trebuie sa fac si ceva curatenie.
Mi s-au inecat corabiile. Again. Astazi sunt furioasa pe toata lumea. Pe toti cei care m-au dezamagit in 2013. Pe toti care au fost fatarnici si au zambit fals. Pe toti care si-au batut joc de sufletul meu.
V-am iertat la un moment dat si am trecut peste. Dar azi, vreau sa va urasc. Si maine. Daaa, asa cum ziceam, maine e Craciunul. Si-o sa fiu un fel de Grinch. Pentru ca nu mai am nimic de pierdut.

Camaraderia

Dusmanii, cu totii ma vaneaza 
Dar chiar daca dau de necaz 
Le zic: 'Nu ma intereseaza!' 
Cat vreme mai am camarazi!

Camarazii nu ti-i alegi, asa cum faci cu prietenii, dar nici nu ii ai "din oficiu" asa cum este familia. Camaraderia este un angajament. In orice situatie, camarazii sunt singurii pe care te poti baza neconditionat. Membrii familiei s-ar putea sa nu te-ajute daca n-au obligatii fata de tine, iar daca te-ajuta e pentru ca "asa spune societatea ca trebuie". Prietenii, la fel, daca nu au timp, mai ales ca stiu ca nu te vei supara pe ei, ca deh ... sunteti prieteni de-o viata. Camarazii, in schimb, vor face tot posibilul sa-ti fie de ajutor, indiferent de consecinte si fara sa astepte nimic inapoi.

Guess who's back? Back again?

N-am mai scris de mai bine de 2 ani de zile. Cred ca e timpul sa revin la 'blogging'. Stiu ca n-o sa se intample asta, dar uneori imi place sa ma mint singura.

Eu zic sa incepem usor, sa nu obosim. Ma uitam aseara la niste poze pe care le-am uploadat anul trecut pe Facebook. Erau de la un 'eveniment' putin diferit. Marsul anti-gay din Bucuresti la care particip in ultimii ani. Fiind un subiect oarecum controversat, comentariile au inceput sa curga. Si observ un comentariu in care eram criticata ca ma duc la astfel de actiuni si ca de ce fac asta. Evident ca n-o sa scriu aici motivele. Daca m-as apuca sa scriu despre asa ceva, mi-as publica articolul pe un site/blog unde sa ma citeasca lumea, nu aici, unde-i pustiu. Revenind la comentariu, observ ca avea cateva like-uri de la prieteni si fosti colegi de facultate. Persoane care cunosteau foarte bine principiile mele, dar care n-au avut niciodata curajul sa-mi zica ceva in fata (sau macar virtual). Macar un "Dar ce-ai cu ei? Sunt si ei oameni. Au si ei un suflet!". Nimic. In nici o discutie purtata in pauzele dintre cursuri, la un suc La Jeg sau intr-o conversatie pe net. In schimb pe Facebook s-au ivit 'vitejeste' in spatele unui like. Jeeez, sunteti penibili.

Hai va pup, ne 'auzim' la urmatoarea postare!
xoxo

Sfarsit de drum (partea a3a)

(continuare partea a 2a)
Statea intinsa in pat si citea dintr-un caiet vechi. Foile erau aproape galbene, iar scrisul, fiind de creion, se vedea din ce in ce mai prost. Dadu peste un desen ciudat pe care incerca sa-l descifreze. Era un fel de incapere inchisa de forma aproape rotunda. Se concentra sa inteleaga ce scrie in josul desenului cand fu intrerupta de soneria telefonului. Nu cunostea numarul. Raspunse cu vocea ei specifica apelurilor a caror autor este necunoscut.
- Uhmmm ... alo? ... Aaa, buna! ... Da, sunt in Orasel. ... Normal! ... Ok, ma schimb si vin. ... Da, in jumatate de ora e perfect. ... Asta e noul tau numar? ... Ok. Pai ne vedem acolo. Bye!
Era culmea! O singura persoana mai cunostea din vechiul Orasel, iar acea persoana o vazuse dimineata in gara. Era o prietena din copilarie cu care obisnuia sa se joace in fata blocului. Au ramas prietene si dupa ce destinul le-a oferit drumuri separate in viata. N-o mai vazuse de mult timp si de aceea a acceptat sa iasa in oras. Ca altfel ar fi ramas in casa. Venise in Orasel pentru o saptamana de liniste si odihna. Inchise caietul si-l puse la loc pe raft. Observa stratul gros de praf ce era prezent in toata camera. Nu-i venea sa creada cat timp trecuse de cand nu mai venise aici.
Se plimba cu prietena ei prin tot Oraselul. Nu se schimba foarte mult, doar ca erau anumite aspecte pe care le uitase. Era un aer trist si din ce in ce mai rece. Se simtea venirea iernii. Se oprisera intr-un final la o cafenea unde isi povestira una alteia ce s-a mai intamplat in vietile lor. Familie, copii, iubiti, amanti, facultate, servici etc. Timpul trecu fara sa-si dea seama. Deja era noapte, iar ea bause prea multe cafele. Dar se simtea bine. Avea foarte multa energie, fapt pentru care vorbea repede si mult. Prietena ei o asculta cu interes, pentru ca povestea intamplari frumoase. Tot ce era urat se inchisese in mintea si sufletul ei si incerca sa faca sa nu se vada asta.
Insa, seara lua sfarsit, iar ea se intoarse in micul apartament. Fizic, se simtea obosita, dar nu ii era somn. Se schimba in pijamale si se baga in pat. Nu trecu mult timp si incepu sa planga. Isi aduse aminte de saptamanile trecute. Saptamani pe care vroia sa le uite pe veci ...
Dupa ce muncise toata vara pentru ca firma la care lucra era intr-o situatie critica si nu putuse sa-i ofere un concediu, intr-un final primi o saptamana libera. Dupa atata truda, se gandea ca merita o vacanta intr-un loc exotic. Vorbise cu iubitul ei, iar el ii propuse sa mearga intr-un loc de vis, pe o insula. El se oferi sa plateasca intreaga vacanta. Au urmat niste zile si nopti de vis. Stateau intr-un bungalow deasupra oceanului. Dimineata, cand coborau in apa, pisici de mare si delfini ii intampinau. Soarele era de o blandete incredibila. Se indragostise de aceasta insula. Era vacanta vietii ei. Se hranea cu fructe exotice proaspete, purta orhidee in par, se juca cu delfinii, facea scufundari si admira minunata fauna de sub ape. Primele zile au fost ca-n Eden. Iar apoi au venit clipele cele mai groaznice din viata ei ...

Animalute - micute - dragute

Am strans cu grija niste filmulete de pe youtube pe care vreau sa vi le arat si voua. Aproape toate-s cu baby animals. Insa, dupa vizualizarea a zecilor de filmuletele am ajuns la trista concluzie ca oamenilor nu le pasa ca unele animale sunt pe cale de disparitie si este ilegal sa le cresti in casa. E adevarat, sunt extrem de dragute, dar unele din ele ar trebui lasate in mediul lor natural.

M-am axat mai mult pe animale exotice si mai putin pe cele domestice (banuiesc ca toti ati vazut minim 3 filmulete cu un catel dragut, nu-i asa?).

Loris (Slow Loris) - mamifer pe cale de disparitie ce traieste in sud-estul Asiei. Pe langa faptul ca este ilegala cresterea lui in captivitate, este si un animal periculos. Coatele lui secreta o substanta otravitoare. De obicei, lorisul o amesteca cu saliva, muscatura lui devenind toxica. Cu toate astea, mi se pare un animal adorabil!


2 vidre adorabile


Puiuti de urs panda


Un adorabil ursulet polar


Ratoni - pana sa vad acest video nu intelegeam de ce tin oamenii ratoni in casa



Arici



Iepurasi - cele mai adorabile animale din lume!




(Atentie! Urmeaza cel mai "awwww" video)


Pinguini - cine nu si-ar dori asa ceva?


Maimutele - cati nu ne-am dorit un baby monkey?






Cam toate animalele de mai sus as vrea sa le am prin casa. Si nu numai. Mi-ar placea si-un pui de tigru, un puiut de elefant, niste veverite canadiene, dihori, koala, sconcsi, lemuri, foci, delfini etc etc etc.
Pe final va las cu inca 2 filmulete adorabile. O pisica jucandu-se cu niste delfini si un soricel genial.

Versurile KaTaNa = Biblia ce-mi indruma pasii in viata

     Am o stare nasoala. Nu stiu de ce. Probabil pentru ca am constatat ca o anumita persoana nu e chiar asa cum o vedeam eu. Nu-mi plac dezamagirile. Cu toate astea nu stiu cum de nu mi-am dat seama pana acum cum sta treaba. In fine ... mergem mai departe. E posibil ca starea mea sa fie influentata si de un gand care si-a facut loc in mintea mea si care-mi spune ca e posibil s-o dau in bara in sesiunea de restante. Noroc ca am medicamentul potrivit pentru astfel de situatii. Asta e:

Asculta mai multe audio Muzica

     Melodia asta m-a salvat de multe ori de la depresii si uneori si de la chestii mai grave. Nu mi-au trecut prin minte ganduri de sinucidere, dar au fost momente cand mai aveam doar un pas pana sa aflu calea rezolvarii tuturor problemelor.

     De formatia KaTaNa am aflat intamplator. Vizionam un filmulet pe youtube in care erau niste poze cu Peluza SUD si pe fundal o melodie foarte tare. Asa am aflat ca melodia se numea 'Violenta' si ca era cantata de KaTaNa si Tri Kroize. Pana atunci nu mai auzisem de formatia asta. Mai ascultasem rap pana atunci, chiar si underground, dar KaTaNa nu-mi zicea nimic. Google m-a condus catre site-ul lor de unde am putut descarca gratis toata discografia. Si acum urmeaza partea dificila ...

     Cu limbajul meu de lemn nu pot exprima in cuvinte ce au ajuns sa insemne pentru mine versurile de la KaTaNa. Au baietii astia niste versuri absolut geniale. Am observat ca nici parintii, nici prietenii si nici viata nu m-au invatat pana acum atatea lucruri pe care le-am invatat ascultand melodiile lor. M-au invatat sa fiu mandra de tara mea, sa iau atitudine atunci cand e cazul si sa nu ma fac ca nu vad nedreptatile care se fac, ca te poti distra si fara sa consumi droguri si ca intradevar "printre aburi de alcool nu gasim eroi".  

     'Mentes Occultae', albumul lui No Mo' (unul din componentii trupei KaTaNa si cel care scrie versurile) este un album cu niste piese un pic mai weird. Am observat ca daca asculti o piesa, sau doua e posibil sa intri un pic in depresie sau sa te apuce anumite ganduri. Cel mai bine e sa asculti albumul integral, cap-coada si te asigur ca dupa ce ai ascultat "Exitus" esti alt om. In 'Praefatio' No Mo' spune:

"Vin din intuneric cu idei neintelese
Poate-ai sa percepi simbolistica din piese. "

     Eh ... aici a fost o problema. Niciodata nu m-am priceput sa interpretez versuri. Asa ca dupa ce am ascultat de cateva ori albumul am inceput sa-mi schitez in minte cam ce a vrut baiatu' asta sa spuna. Bine, e adevarat ca nici acum nu sunt sigura ca am descifrat toate metaforele. Si desigur, tot au mai ramas doua melodii pe care nu reusesc sa inteleg. Una din ele e 'De Amore':

Asculta mai multe audio Muzica

     Inteleg ca e vorba de o iubire, dar chiar nu ma prind despre ce fel de iubire e vorba. M-am gandit de multe ori la semnificatia versurilor:

"Lui Cupidon ii curg bale
Are ganduri canibale
O sa vezi cum iese abur din matele tale."

     Bai, stiu, suna ciudat, da' e ceva profund de fapt. Si e atat de profund ca eu nu pot sa ajung la intelesul cuvintelor. In fine... O alta melodie care mi se pare extraordinara e 'Colligatum':

Asculta mai multe audio Muzica

    Melodia asta contine exact, dar EXACT cum imi imaginam sunetul mortii. E uimitor! Si chiar daca pare ciudat, dar melodia asta alaturi de 'Alter Ego' te ajuta sa mergi mai departe cand ai anumtie piedici in viata.

     Desigur, au si melodii ceva mai vesele. De fapt, nu vesele, ci care exprima si alte stari. Nu pot spune ca melodiile de mai sus sunt triste pentru ca nu e asa. Pur si simplu prezinta viata de zi cu zi dintr-un alt punct de vedere. De exemplu, cand merg pe strada si ascult in casti 'Hajime' nu mai pot sa merg normal, ci in ritmul melodiei.

Asculta mai multe audio Muzica

     Hai ca v-am facut si putina educatie muzicala. Asta e site-ul baietilor de la KaTaNa: http://www.trupakatana.com/ pe care vi-l recomand cu caldura. Nu tre' sa fii un fan al acestui gen de muzical ca sa asculti piesele lor. Nici pe mine nu ma reprezinta muzica rap. Si cu toate astea ma regasesc in multe melodii... La final va las cu o piesa care mie imi place foarte mult!

Asculta mai multe audio Muzica

Cand dimineata soarele rasare, toti vagabonzii se-ntorc din deplasare

     N-am mai scris demult pe blog. Probabil pentru ca am avut prea mult timp liber. Acum mai am o saptamana pana la restante si cacalau de invatat. Asa ca am zis ca e o ocazie buna sa-mi ocup timpul scriind aici. Am realizat ca n-am scris niciodata despre cele mai frumoase chestii din viata mea. Deplasarile cu Dinamo. Asa ca acest post il voi dedica peripetiilor din alte orase cu echipe in Liga 1.

     Se zice ca nu esti suporter adevarat daca n-ai mers macar intr-o deplasare. Pana acum am fost in 6. Peste 3 saptamani vor fi 7. Si sper ca peste cativa ani sa fie atat de multe incat sa nu le mai stiu numarul. Am dat de gustul deplasarilor anul trecut, pe 1 noiembrie, cand fara sa stie nimeni din familie m-am suit alaturi de galerie in trenul spre Iasi. Mi-a placut foarte mult si mi-am promis sa repet experienta. Zis si facut. Au urmat deplasarile la Pitesti, Cluj, Galati, Tirgu Jiu si ultima la Tirgu Mures. Experiente diferite in fiecare oras. Nu stiu sa zic care mi-a placut cel mai mult. Pot doar sa constat ca cea mai obositoare a fost cea de la Cluj, cea mai palpitanta la Tirgu Jiu, iar cea mai sentimentala la Tirgu Mures.

     Poate ca sentimentala e mult spus, dar am simtit altfel toata deplasarea. Am spus ce aveam pe suflet referitor la anumite intamplari petrecute cu 2 saptamani inainte la Tirgu Jiu si am fost foarte suprinsa sa vad ca m-au sustinut persoane la care nu ma asteptam. La meci a fost foarte cald, fiind la ora 18 si nici un nor pe cer. Asa ca la pauza m-am vandut si m-am dus intr-un loc unde era umbra. Umbra si o alta grupare. Apoi ne-au dus cu duba la gara (ceea ce mi s-a parut incredibil de interesant) si s-au cantat vreo 2 cantece de la SUD. Si asa m-au napadit amintirile de cand obisnuiam sa-mi sustin echipa de la Peluza SUD. Acolo am vazut primele meciuri pe stadion si au fost niste momente pe care n-as putea sa le uit prea usor. Cum ar fi primul meci, care intamplator a fost derby-ul cu Rapid.

     Am putin timp de cand vin pe stadion si chiar si mai putin de cand vin in PCH, dar m-am atasat mult de peluza. Am gasit in sfarsit un loc in care ma regasesc, in care sunt EU. Si as vrea sa fac mai multe, sa ma implic mai mult. Pacat ca nu e acum momentul. Dar ma simt capabila sa vopsesc un mesaj, sa ajut la confectionarea unei coregrafii, sa vin cu idei noi etc. Momentan nu prea ma ia nimeni in seama. Dar astept. La urma urmei, nici eu nu m-as complica sa introduc mai mult in peluza o fata. Fetele sa stea la tribuna a 2a. Da, asta e deviza mea. Pe de-o parte. Pe de alta parte, vreau sa demonstrez ca fata fiind, pot face pentru peluza ceea ce poate face si un baiat. In tren, am glumit putin pe tema asta si ziceam de-o interventie sau captura. Se pare ca unii nu s-au prins ca era o gluma si probabil ca in mintea lor era ceva de genu': "Doamne ... uite-o si pe asta!". Sper ca intr-un final sa-si fi dat seama ca n-am de cand sa bat spurcati la Diham si ca momentan ma limitez doar la incercarea de a introduce mesaje pe stadion.

     Imi place mentalitatea celor cu care obisnuiesc sa stau la meciuri. Imi place pentru ca se potriveste cu mentalitatea mea. Si daca incep sa fac ceva, vreau sa duc pana la capat acel lucru. Asa ca la meciul cu Rapid, oricare ar fi fost scorul, oricum as fi parasit si eu peluza la pauza in semn de protest. Nu ma deranjeaza sa bat atatia kilometri doar pentru a ajunge la un meci in care sa cant impotriva conducerii. Nu ma deranjeaza sa pierd o noapte chinuindu-ma sa dorm intr-un tren pentru ca stiu ca o fac pentru DINAMO. Iar Dinamo inseamna traditie si culori. Dinamo inseamna Catalin Hildan. Nu mercenarii care sunt acum la echipa.

Uneori ma intreb
Daca ce fac e bine
Daca se merita
Sa iti dau viata tie
Daca e de ajuns  
Ce-am facut pentru tine
Dar raspunsul vine
"Esti totul pentru mine!"

Stii de ce imi pare rau?

Ca nu gasesc cuvant sa rimeze cu numele tau ...

Sfarsit de drum (partea a 2a)

(continuare partea 1 ...)

Trenul strabatea o campie uscata si pustie. Aceleasi zgomote sacadate se repetau in intervale egale de timp. Parca era ritmul unei melodii comerciale, in genul celor ascultate de tinerii cotidieni. Peisajul era desolant. Ii amintea de "Ciulinii Baraganului". Ce nuvela trista ... Inca ii era frig. Nu se astepta ca in tren sa nu fie caldura. Avea umerii acoperiti de haina lui de un negru profund. Privea pe geam si parca vedea deja ciulinii rostogolindu-se neputinciosi in fata crivatului. Linistea se lasase de cateva zeci de minute, iar in compartiment erau doar ei 2. Mereu cand pleca spre Orasel, ea devenea melancolica, iar el, observand ca nu prea are chef de vorba, nu incerca sa o scoata din acea stare.

- Hai sa fugarim ciulinii! izbucni ea deodata.

- Poftim?

- E dintr-o carte ... Imi cer scuze. Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta.

Surase. Fara sa spuna nimic ...

"Grozav, acum probabil crede ca n-am toate tiglele pe casa!". Incerca rapid sa gaseasca un subiect de discutie, ca sa salveze situatia penibila de mai devreme.

- Ai idee de ce mor oamenii calcati de tren?

El incepu sa rada. Isi dadea seama ca a zis asta pentru a salva situatia de mai devreme, pe care ea probabil o considera penibila. Dar nu era ... Isi aminti si el de nuvela lui Panait Istrati citita acum multi ani, probabil in liceu. O privea cu drag. Parea atat de neajutorata cum statea ghemuita in colt, invelita cu haina lui si cu ochii lipiti de geam. Ii trezi in suflet un sentiment ciudat, necunoscut. Simti nevoia sa-i atinga parul. Ea tresari. Astepta din partea lui niste cuvinte care sa reprezinte raspunsul la intrebare.

- Pare destul de simplu. Daca te loveste un tren ... cam mori.

- Pai si cum ajung oamenii sa fie loviti de tren? In caz ca nu vor sa se sinucida. Adica fac trenurile astea un zgomot infernal. E imposibil sa vrei sa treci calea ferata si sa nu auzi trenul venind spre tine. Si in plus, distanta dintre sine e cam de 1 metru jumate, plus sinele ... hai sa zicem 2 metri. Cat timp poate sa-ti ia sa parcurgi 2 metri? Trenul trebuie sa fie foarte aproape de tine cand te pregatesti sa treci calea ferata ca sa te loveasca. Chiar nu inteleg!

O asculta cu atentie, cu un zambet in coltul gurii.

- Nu uita ca mai sunt si betivii care adorm pe calea ferata.

- Cat de beat si retardat sa fii astfel incat din tot campul sa alegi sa adormi fix pe calea ferata? E si incomod sa-ti odihnesti oasele pe sinele de metal si pe pietrele colturoase dintre ele. Nu mai bine dormi in iarba? Si mai sunt si masinile... Cu masina treci destul de repede peste calea ferata. Trebuie sa fii incredibil de prost sa vezi trenul extrem de aproape de tine si sa calci acceleratia. Chiar nu pot sa inteleg cum de sunt atatea victime ale acestui mijloc de transport.

Il amuza teribil teoria ei despre trenuri. E adevarat ca nu se gandise niciodata la chestia asta, iar ea parea sa aiba ceva dreptate. Nu stia ce sa-i raspunda. Pur si simplu se mai intampla ca oamenii sa moara calcati de tren. O imbratisa si isi sprijini capul de umerii ei.

- Ti-e somn?

- Nu. Oricum, mai avem cam o ora si ajungem. Sa nu uit, da-mi numarul tau de telefon, poate ne mai intalnim in Orasel. Eu o sa stau cam o saptamana si presimt ca nu prea o sa am ce face. Iar verii mei, cei la care stau, nu sunt ei prea sociabili si nu cred ca vor merge cu mine sa-mi arate Oraselul.

- Nici o problema. O sa te plimb prin toate barurile.

Incepu si ea sa rada. Prevedea o saptamana frumoasa. Intr-un loc minunat in care era tot trecutul ei, alaturi de o persoana pe care nici nu-si imagina ca avea s-o vada in viitorul apropiat. Credea in soarta. Soarta care-l aducea pe el alaturi de ea, departe de Oras. Aceeasi soarta care-l facea pe nea Ion, intorcandu-se beat de la carciuma satului, sa adoarma pe calea ferata.

Asculta mai multe audio Muzica

(continuare partea a 3a)

Sfarsit de drum ( partea I )

"Ar fi o poza decupata dintr-un film

Facuta de mult timp

Si pusa langa zeii din Olimp... "

Statea infrigurata pe peronul garii asteptand trenul ce avea s-o duca pe tinuturile copilariei. Era o toamna tarzie, vantul devenea din ce in ce mai rece, iar soarele nu mai avea puterea sa incalzeasca nici macar o ultima frunza cazuta din castan. Mai avea de asteptat cam 20 de minute, in caz ca trenul nu avea intarziere. Si apoi urmau alte 4 ore plictisitoare pana in Orasel. Isi sprijini geamantanul de scaunele din plastic albastru si isi aprinse o tigara. Savura cu nesat primul fum. Unii spun ca primul fum de tigara nu se trage niciodata in plamani. Altii spun ca tocmai acela este cel mai placut. Ea facea parte din a doua categorie. Ii placea ca atunci cand isi aprindea tigara sa simta nicotina cum strabate intreaga tigara, trece prin filtru si patrunde in adancul plamanilor.

In timp ce incerca sa inteleaga de ce mor oamenii calcati de tren, un cersetor tocmai trecea prin fata ei, rugand-o sa-i dea niste bani. Nu apuca sa-i spuna ca n-are, ca o voce din spate racni :

- Sterge-o ma de-aici!

Era chiar el. Avea un rucsac in spate si parea pus pe glume.

- Peste tot unde ma duc, dau de tine !

- Intradevar, foarte dubios. Eu cred ca ma urmaresti.

- Unde mergi ?

- Orasel.

- Eu cand iti zic ca ma urmaresti ... Si eu tot acolo ma duc. La ce vagon ai bilet ?

- 2.

- Eu am la vagonul 5. Dar poate n-o sa fie plin trenul, si gasim 2 locuri alaturate libere ca 4 ore o sa innebunesc de plictiseala. Ce zici ? Crezi ca ma suporti atata timp ?

- Sigur !

Se concentra sa n-o cuprinda emotiile si sa nu roseasca. In sufletul ei era o bucurie de nedescris. Care erau sansele sa-l intalneasca pe un peron prafuit dintr-o gara uitata de lume ?

- Hai ca urc cu tine in vagonul 2.

- Ce bine ... Cu ocazia asta ma ajuti si cu bagajele !

- Pai vad ca ai doar un geamantan.

- Da ... pe care o sa-l cari tu !

- E bine ... ti-ai gasit hamal.

- Nuuu, am gasit doar un tip politicos.

Incepu sa rada cu rasul lui inconfundabil. Se uita la ceas, si observa ca mai era ceva timp pana sa vina trenul asa ca isi aprinse o tigara. Intinzandu-i pachetul, o intreba :

- Fumezi ?

- Nu, multumesc ! Tocmai am fumat.

Isi scoase tacticos bricheta din buzunarul blugilor, isi indrepta coloana, cu capul putin inclinat pe spate isi aprinse tigara si in cel mai senzual mod trasese primul fum in plamani, lasandu-l apoi sa iasa in cerculete. Mereu avea tendinta de a face lucrurile in alta ordine decat cea fireasca. Un alt fumator, in mod normal si-ar aprinde intai tigara si apoi s-ar intinde sa-si indrepte spatele. Dar tocmai asta era farmecul lui ce o facea pe ea sa-si piarda mintile.

(continuare partea a 2a)

Post scris la cerere

Se pare ca in ultimul timp a inceput lumea sa mai citeasca blogul meu. Printre care si colegii mei. Si 3 dintre ei m-au rugat acu' vreo 2 saptamani sa scriu despre ei. Mai exact,  despre ce s-a intamplat intr-o zi de luni. Ok ...

Intai sa-i descriu un pic. Toti 3 joaca WoW. Da, stiu, lame. Par destul de smart ei asa cand e vorba de calculatoare si programare. M-am trezit la un laborator de circuite integrate cu ei 3, ca ceilalti nu s-au sinchisit sa vina, si ma simteam cam prost ca ei deja facusera niste chestii interesante pe-acolo si eu nu stiam cum sa deschid o pagina de net in Linux. In fine...

Lunea avem 2 cursuri de cate 3 ore fiecare. De la 14 la 20. Si acum 2 saptamani venise primvara. Cald afara si foarte frumos. Ne adunam noi toti la ora 14 la facultate si pana sa inceapa cursul ne dam seama ca mai bine am merge intai o ora la un suc la terasa la Jeg. Zis si facut. Eu, Alexandra si ei 3. Baietii astia sunt ceva de groaza cand e vorba de Mall. Si cum s-a deschis Afi Cotroceni chiar langa facultatea noastra, ei mai mult pe-acolo isi pierd timpul. Si de data asta au preferat sa se duca in Mall decat sa vina la terasa. Ok ... Trece prima ora, Alexandra ma fenteaza cum ca vrea sa invete la nu-stiu-ce si ca se duce in camin, asa ca m-am intors singura la curs. 5 ore de super plictiseala. Imi venea sa ma dau cu capu' de masa. Nu mai rezistam... Se stie ca cele 2 cursuri de luni sunt cele mai boring. Ever! Dar inainte de ultima ora, am iesit pe hol la o tigara. Si cu cine ma intalnesc? Cu cei 3 colegi. S-au gandit si ei sa vina la ultima ora. Foaia cu prezenta era pe catedra, profu' se plimba pe-acolo si le era cam jena sa se duca sa se treaca si ei pe foaie. Stau, se gandesc, discuta, dau cu banul si pana la urma iau hotararea de a pleca acasa.

Deci eu nu pot sa inteleg cum sa pierzi asa o zi? Pleci de-acasa, ajungi la scoala la 2, stai cateva minute, te duci apoi in Mall si la biliard, te intorci la scoala la 7 si nu intri la curs sa bifezi o prezenta, ci pleci acasa. Da, in conceptia mea, nu e normal sa faci asa ceva.

E funny ca daca ii intreba cineva unde au fost, ar fi zis ca la facultate.

If I were ...

Am gasit un post dragut pe un blog. Asa ca am sa fur si eu ideea.

If I were a month, I would be ... December
If I were a day of the week, I would be ... Thursday
If I were a time of day, I would be ... evening

If I were a animal, I would be a ... bird
If I were a direction, I would be ... south

If I were a virtue, I would be …caring
If I were a historical figure I would be ... Queen Victoria

If I were a stone, I would be ... turquoise 

If I were a bird, I would be a ... seagull  

If I were a flower/plant, I would be a ... iris

If I were a kind of weather, I would be a ... snowy day

If I were a musical instrument, I would be a ... harp
If I were an emotion, I would be ... hope
If I were a sound, I would be ... "oi' "
If I were an element, I would be ... water

If I were a song, I would be ... Whistle For The Choir
If I were a movie, I would be ... Leon
If I were a tv-series, I would be ... How I Met Your Mother
If I were a fictional character, I would be ... Mathilda

If I were a food, I would be ... ice-cream
If I were a city, I would be ... Moscow
If I were a taste, I would be ... sweet

If I were a scent, I would be a ... liliac scent

If I were a color, I would be ... red

If I were a word, I would be ... football
If I were a facial expression, I would be ... smile

If I were a cartoon character, I would be ... Ariel
If I were a shape, I would be a ... rhombus

If I were a number, I would be 4

Noroc versus Ghinion sau Cum am aflat ca-s alcoolica

Dupa cum am spus de nenumarate ori, sunt o ghinionista fantastica. Daca vrei sa stii ce o sa pice la examen, pot sa-ti spun eu. E fix ceea ce n-am invatat. Da, s-a intamplat de multe ori chestia asta. 

Se spune ca norocul este dat de diavol. Dar eu nu cred asa ceva. E imposibil pentru ca asta ar insemna ca Dumnezeu e responsabil pentru ghinionul ce se abate asupra ta. Iar mie mi-e greu sa cred ca Cel de Sus chiar imi acorda asa multa atentie, nelasandu-l pe dracusor sa-mi arunce si mie o mana de noroc. Whatever...

In schimb, am observat ca in ultimul timp, mai exact dupa ce mi s-a indeplinit o dorinta ce parea irealizabila, alterneaza ghinionul cu norocul. Deci am inceput sa am si eu noroc. Da' de ala chior rau. Dupa ce joi am lipsit de la un seminar si semuinarista de SS a facut prezenta (for the first time) si m-a trecut absent, am zis ca a 2a zi sa mai lipsesc de la un seminar sa dorm si eu 2 ore in plus. Si stupoare, nu s-a facut seminarul. Du-te ma ... sa nu se faca un seminar la care eu sa nu fiu prezenta? Premiera mondiala ... Si asta e doar un exemplu. Incerc eu sa ma bucur de 'norocul' ce se abate in ultimul timp asupra mea, dar sunt prea suspicioasa sa nu banuiesc ca in curand o sa mi se intample ceva rau. Incepe sa ma sperie si faptul ca autobuzul ajunge in statie la cateva secunde dupa ce ajung eu acolo si nu-l mai pierd in ultimul moment cum mi se intampla de obicei. Cred ca e ceva in aer ...

In alta ordine de idei, ma simt foarte smechera in ultimul timp. Peluza cred ca e de vina. De cand merg singura la meciuri, si mai ales in deplasari, am mai multa incredere in mine. Merg fara probleme pe strada cu ochelarii mei de soare Ozzy style, port esarfe de la a caror culoare te dor dintii si nu-mi mai fac griji cand ies in oras si sunt singura de la masa care bea bere.  Apropos de asta, de curand am aflat ca sunt putin alcoolica. :)) Am baut de una singura. Da, eu consider ca daca bei singur esti cam alcoolic. Dar pana sa apuc sa beau am trecut prin multe ...

Au plecat ai mei din oras pentru cateva zile. Si ce sa fac eu vineri seara, tinand cont ca a 2a zi trebuia sa ma trezesc destul de devreme si de iesit in oras n-aveam chef si nici cu cine. Am zis sa vad daca reusesc sa beau niste bere asa, fara nici un motiv. Mama s-a gandit sa ma invete sa ma descurc si singura asa ca nu mi-a lasat nimic de mancare. Doar bani. Asa ca spre seara, am zis sa ma duc la un magazin de pe strada mea sa-mi iau ceva de mancare si de baut. M-am schimbat eu frumos si am plecat. Cand am intrat in magazin, bang! ma loveste un miros de carne stricata. Intradevar, erau in galantar niste mezeluri care pareau stricate de ceva timp. Ce sa iau, ce sa iau? Niste deodorante pe un raft, niste boabe de fasole pe altul ... Privirea imi cade pe niste chipsuri. Buuuun ... asta e, mancam chipsuri. Si niste Kinder Bueno. Cer eu vanzatoarei ce vroiam, imi spune ca ma costa 10,5 lei, eu ii intind o hartie de 100, iar ea imi da rest 90 spunandu-mi sa-i aduc eu 50 de bani data viitoare. Stand destul de aproape am zis sa fiu cu bun simt si sa-i aduc imediat infima suma de bani. Ma intorc acasa, scotocesc dupa maruntis si ma reintorc la magazin. A inceput vanzatoarea sa rada de mine ca m-am stresat sa-i aduc 50 de bani. In fine... Ajung inapoi acasa, ma schimb si ma bag in pat. Hmmm...parca lipseste ceva ... :| BEREA!!!! Cum am putut sa uit sa iau bere, tinand cont ca initial pentru ea ma dusesem la magazin? Schimba-te Laura la loc si iesi din nou din casa.  Doar ca de data asta m-am dus la alt magazin ca mi-era jena sa ma duc a 3a oara tot acolo in intervalul de 20 de minute. Cand dau sa intru, o tigancusa o ia inaintea mea. Se duce la frigider si ia de acolo 2 bidoane de Bergenbier de 1 litru. Asta vroiam si eu sa iau. Eh, asta e. Iau si eu 2 bidoane. Cand sa ma duc la casa sa platesc, vanzatoarea vorbea cu tiganca: "Esti o betivanca! Toata ziua bei bere. Acasa ai 2 copii care mor de foame, barbac-tu' are datorii aici la magazin si tu ce faci? Cumperi bere". Eu in spatele ei, cu 2 bidoane in mana ma faceam ca ma uit pe pereti. In fine, pleaca tiganca, urmez eu. Pun sticlele pe masa si astept sa-mi spuna cat costa. Vanzatoarea ce face? Incepe sa se planga la mine: "Uitati si dumneavoastra domnisoara, ce neispravita. Bea intruna pana nu mai stie de ea!" Eu incercam sa-i arat spre bere cu sensul ca atat vreau sa cumpar si sa-mi spuna cat costa. Vai ... nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie asta. Intr-un sfarsit am ajuns si eu acasa si m-am delectat cu stimabila bere pana m-a luat somnu' si am adormit ca porcu'. Bine ca am reusit sa ma trezesc a 2a zi de dimineata ca trebuia sa plec la Ploiesti. Despre asta am sa povestesc in postul urmator. 

O melodie care aparent nu se leaga de nimic din ce-am povestit mai sus. Dar ascultati-o totusi. Chair daca o stiti.

Asculta mai multe audio Muzica

ProStest

Ieri am fost la primul meci in care s-a protestat. De fapt, anu' trecut, cand imi sustineam echipa din Peluza I, la urmatorul meci dupa cel cu Slovan Liberec, cei de la SUD au protestat neprezentandu-se la meci. Eu am fost la meci. Deci nu pot considera acela un meci la care am fost sa protestez.

Ideea e urmatoarea: Pana ieri, am crezut ca atunci cand voi auzi PCH scandand impotriva conducerii voi fi extrem de fericita si ca ma voi regasi in sfarsit in aceasta peluza. Dar n-a fost asa. S-a scandat impotriva conducerii, in special pt Turcu si Badea, s-au afisat nenumarat mesaje foarte ingenioase si s-a cantat DOAR pentru Hildan tot meciul.

Dar nu asta as fi vrut eu ... As fi vrut ceva mai mult. Sa strige cine trebuie. Oricum, am ramas surprinsa sa vad cine a dat tonul injuraturilor cu destinatia Borcea. 

Per ansamblu, parerea mea de super noob e ca a iesit destul de bine. Tot ce mai sper e ca Turcu sa-si faca bagajele si sa plece de la Dinamo. Si in nici un caz sa nu vina in locul lui Giovanni Becali (asa cum se zvoneste prin presa sportiva).

Cam astea au fost cele mai bune mesaje. A, si a mai fost unul pus pe gard caruia nu i-am inteles deloc sensul. E adevarat ca ma prind mai greu la subtilitati, dar poate-mi explica si mie cineva ce e cu asta:

Hai ca aia cu "IARTA-NE DOAMNE" am inteles-o. Dar asta? In fine ... A fost si destul de hilar la finalul meciului cand am inceput sa strigam "Paste Fericit!" catre jucatori.

A, apropos de jucatori. Ca mi-am adus aminte. Sunt foarte batuti in cap baietii astia. In teren sunt ok, dar in rest ... jale. Dupa ce a inscris, Marius Alexe a venit sa salute galeria. Si toti cantam acolo "Aleo Aleo Catalin Hildan inseamna Dinamo" ostentativ sa se prinda si copilu' Alexe ca atunci cand ajunge in dreptul galeriei sa nu strige "Muie Steaua!", ci sa cante tot de Hildan. Dar n-a facut-o. Si nici Marius Niculae. Numai ca el macar s-a prins la timp ca nu canta ce trebuie asa ca a luat steagul cu Hildan si a inceput sa-l fluture pe pista din dreptul peluzei. 

Nu mai am de zis decat atat:

"CONDUCERE DE CACAT

PE DINAMO AI INGROPAT!"

Visand aiurea

Cea mai amuzanta discutie cu Ioana ever! De fapt mi-a povestit visul ei de azi-noapte. 

Pentru cei ce nu cunosc personajele: Gerry e un tip pe care nu stim cum il cheama, Vuvu e o fosta colega de liceu, iar Misa e fosta colega de camera a lu' Ioana. A se preciza ca Gerry n-are nici o treaba cu Vuvu. Iar Lepsa e un satuc de munte pe langa Focsani, unde mergem de obicei sa bem ca porcii.

Ioana: deci esti pregatita sa-ti povestesc visu'?
Laura: asa
Laura: da
Laura: ready
Ioana: deci io cu tine plecam intr-un fel de excursie
Ioana: din iasi plecam
Ioana: cu 2 microbuze
Ioana: excursie in care mergeau si fosti colegi de liceu si colegi de facultate si huligani
Laura:  :))
Ioana: amestecati asa
Laura: woaa ce misto :))
Ioana: si era si gerry in microbuz cu noi
Ioana: si tu nu stiu pe unde te-ai dus ca ai disparut din peisaj
Laura: cu ***** :> 
Laura: =))
Ioana: si s-a asezat el langa mine
Ioana: nu, el nu cred ca era 
Ioana: adica nu l-am vazut
Laura: :)) 
Laura: asa
Ioana: si vorbeam noi acolo chestii neinteresante
Ioana: si la un moment dat isi scoate el telefonu'
Ioana: si io ma gandeam
Ioana: yes imi cere numaru' acuma :x
Ioana: =)) 
Laura: :)) 
Ioana: da' nu mi l-a cerut
Ioana: =))))))))))
Laura: =)))))))) vai ce marlan
Ioana: stai sa vezi
Ioana: a, la un moment dat ma intreaba
Ioana: cand te intorci unde cobori? 
Ioana: in copou sau in tudor
Ioana: si io ii zic: nu stiu, ca s-ar putea sa vin la tine ca tu stai in tudor
Ioana:  :))
Laura:  =)) ce nebuna esti
Ioana: deci n-are nicio treaba visu' asta cu realitatea
Laura: observ
Laura: da' nebuna esti si in vis si in real life
Ioana: ma rog si dupa discutiile pe care le-am avut nu prea imi mai placea de el
Ioana: da' nu mai stiu de ce
Laura: =)))))
Ioana: da' ma rog
Ioana: ajungem la destinatie
Ioana: care era lepsa
Ioana: =))) 
Laura: =))))))
Laura: aaaaaaaa ce tareee
Ioana: da' sa vezi cum arata lepsa
Ioana: in visu' meu 
Ioana: nu semana deloc cu realitatea, iti dai seama
Laura: da, cred
Ioana: si era o zona unde erau niste statui imense
Ioana: de alea cu zei asa
Ioana: albe
Ioana: da' imense frate
Laura: mama ce misto  
Ioana: si apare vuvu in peisaj
Laura: =)))) 
Ioana: si gerry hop pe ea
Ioana: =))
Ioana: n-a asteptat prea mult si a inceput s-o pupe
Laura: omege =))
Ioana: da si a mers cu noi pana la cabana
Ioana: desi el statea in alt colt al lepsei
Laura: a, el statea acolo?
Ioana: trebuia sa stea si el la o cabana undeva
Ioana: nu stiu 
Ioana: aaaaa
Ioana: si vine la un moment dat si la mine sa ma pupe
Laura: :)) 
Laura: ce curvar
Ioana: da' io ii zic ca-i nesimtit si nu stiu ce si ma lasa in pace
Ioana: =))
Laura: =)))))))
Ioana: da' mi-a trecut toata gelozia cand l-am vazut de marlan e
Ioana: da si dupa aia nu mai stiu, ne-am pus pe baut
Ioana: erau si ai tai
Laura: :)))))))))
Ioana: si beam tuica
Laura: vai
Laura: =)) 
Ioana: da' dupa aia aveam laborator de informatica
Ioana: tot la lepsa
Ioana: :))))))
Laura: doamne fereste...
Ioana: mama si cat m-am chinuit sa-mi iasa si mie o chestie, da' nu-mi iesea
Ioana: faceam ceva gen autocad
Ioana: si se terminase ora
Ioana: si io tot ma chinuiam acolo si nu vroiam sa plec
Ioana: dupa aia ma chinuiam pe scari ca aveam un ghiozdan extrem de greu
Laura: =)) 
Ioana: si am coborat f greu
Laura: si n-a venit gerry sa te ajute?
Ioana: si cand ajung io in cele din urma jos
Ioana: nu
Ioana: ca el nu era la scoala :)) 
Ioana: asa si cand ajung imi zice misa ca sa mergem la panciu
Ioana: la irimia
Ioana: ala la care am fost atunci
Ioana: si io: doamne fereste ce sa caut acolo? 
Ioana: si tot incerca sa ma convinga
Ioana: si dupa aia ne-am intors la cabana
Ioana: si nu vroia nimeni sa mearga cu misa la panciu
Laura: :)) 
Laura: saraca
Ioana: da si iar ne-am pus pe baut
Ioana: si la un moment dat a aparut si vuvu cu gerry
Laura: =)) 
Laura: vai mi-au dat lacrimile de atata ras
Ioana: :)) 
Ioana: io deja o compatimeam pe vuvu
Ioana: da' i-am lasat in pace
Ioana: si s-au dus in camera lor
Ioana: sa-si vada de treburi
Laura: =))))
Ioana: si noi beam in continuare
Ioana: a
Ioana: mi-am adus aminte de ce aveam ghiozdanu' greu
Ioana: ca aveam numa bidoane de tuica in el
Laura: =))))))))))))
Ioana: si ma gandeam de ce o fi asa greu
Ioana: ca doar am scos bidoanele de bere 
Ioana: the end

Mi se pare genial sa visezi atat de complex si sa faci asa legaturi intre oameni. Adica totusi ... Gerry si Vuvu?! De unde si pana unde? Incurcate-s caile Domnului, dar mult mai incurcate sunt gandurile lu' Ioana. 

In timp ce-mi povestea acest vis, mi-am adus aminte ca mai visase ea ceva super dubios si am avut grija sa salvez in calculator conversatia respectiva, tinand cont cat de psychedelic era. 

Ioana: stii ce-am visat
Ioana: ca eram prin londra
Ioana: :))
Ioana: acuma mi-am adus aminte
Ioana: la inceput eram pe o plaja din anglia
Ioana: ne plimbam pe-acolo
Ioana: si am dat peste o portiune unde era apa foarte frumoasa si albastra
Ioana: si dupa aia m-am dus la un spectacol ceva pe acolo prin londra
Laura: =))
Ioana: si nu stiu care era treaba cu biletele ca ne-au pus sa mai platim 10 euro
Ioana: a si mai eram cu un baiat
Ioana: si ala a luat-o la fuga
Ioana: si io dupa el
Laura: :))
Ioana: dupa aia mergeam singura
Ioana: si treceam pe langa oameni de toate nationalitatile
Ioana: si ii aud pe unii ca vorbesc de un turc
Ioana: doctor
Ioana: care e super smecher
Ioana: si m-am hotarat sa trec si io sa vorbesc cu el
Ioana: si m-am dus la el si era foarte prietenos
Ioana: dupa care a aparut si loredana pe acolo
Laura: =))))
Ioana: si ea nu stiu de ce trebuia sa ramana acolo, sa-i fie un fel de servitoare
Ioana: si io vroiam sa plec acasa
Ioana: adica la apartamentu' pe care il inchiriasem noi in vestu' londrei
Ioana: da' habar n-aveam pe unde sunt sau unde ar trebui sa ajung
Ioana: cand am plecat am luat de la ala o ditamai sacosa plina cu bauturi
Ioana: nu stiu de ce :))
Ioana: a si era cam iarna
Ioana: loredana imi spusese pe unde sa o iau
Ioana: si nu merg mult ca dau de tine :))
Laura: =)))
Ioana: si tu erai foarte fericita ca intalnisesi un baiat misto
Ioana: dupa care apare loredana fara geaca sa ne ajute sa gasim apartamentu' =))
Ioana: ca zicea ca se intoarce imediat la turc
Ioana: si mergem noi si mergem
Ioana: pana ajungem la marginea londrei
Ioana: arata asa ca intr-o statiune montana
Laura: =)) pe jos mergeam?
Ioana: da
Ioana: chiar alergam :))
Ioana: nu stiu de unde atata vlaga
Ioana: se si luminase
Ioana: pana la urma ne-am prins ca nu aveam ce face pe acolo si am luat-o inapoi
Ioana: si tot treceau pe langa noi aia de la coldplay =))
Ioana: intai erau calare pe cai
Laura: =)))))
Ioana: dupa care si-au inhamat 2 cai la caruta si pe ceilalti i-au legat in spate
Laura:  :)))
Ioana: cre ca daca mai reuseam sa visez vreo 2 ore ajungeam la apartamentu' 

Nu e normal sa visezi asa ceva. Loredana servitoare la un doctor turc? Baietii de la Coldplay calare pe cai? Eu mergand asa mult pe jos? 

Derby Baby, Derby

De vreo juma' de ora stau sa ma gandesc cum sa incep postul asta. Post ce urmeaza a fi pe blog, nu postul Pastelui, ca ala a inceput demult. Am o gramada de povestit, deci asezati-va comod. Desi nu cred ca o sa fie cineva interesant de subiectele ce le voi aborda imediat, pentru ca pe majoritatea prietenilor si colegilor mei nu-i intereseaza fotbalul si ultraseria, iar cei pe care-i intereseaza nu cred ca vor fi prea entuziasti de ce voi scrie, pentru ca totusi sunt novice in ceea ce priveste Peluza, iar convingerile lor au radacini adanc infipte in acest subiect. 

Cu toate acestea, tin sa povestesc despre Unicul Derby Dinamo - Steaua. Primul meu derby. Am trecut prin multe ca sa ajung pe stadion, dar a meritat. Totul a inceput luni, spre dupa-amiaza cand citesc niste comentarii pe dinamomania cum ca s-ar fi vandut toate biletele la PCH. Bai, esti nebun? Deja??? Pai si eu ce fac? Ca in SUD nu ma mai intorc... Nu de alta, dar nu mai cunosc pe nimeni pe-acolo. Si a inceput panica! Cuuuum, sa nu fiu eu in PCH la Dinamo-Steaua??? Sa vad eu meciul de la Peluza 1, sau mai rau, la tv??? Nu concepeam asa ceva si am zis ca nu ma intereseaza, fac orice sa fiu acolo miercuri seara. Da, chiar as fi facut orice! Nu mai aveam stare...casele de bilete se inchisesera deja. Asa ca dupa o noapte destul de alba, marti dimineata am fost la stadion. Era nebunie pe-acolo. Noroc de un prieten ca era deja la coada la bilete. Si m-am bagat si eu ca taranu' in fata. Intradevar, nu mai erau biletele la PCH. Si am zis ca pana fac rost (refuzam sa ma gandesc ca nu o sa gasesc bilet) sa iau bilet la SUD. Zis si facut. Numai ca nenea de la bilete nu vroia sa-mi dea ca cica nu se vand bilete femeilor ca sa nu ajunga in mainile stelistilor. Biletele, nu femeile. Noroc ca era pe-acolo un tip pe care-l stiam din deplasarea de la Iasi si cu ajutorul caruia am reusit sa iau bilete. Dar erau la SUD. Ce ma fac? Ce ma fac? Si uite ca numai bine ca intalnesc cu un fost coleg de gimnaziu, care ginise un bisnitar. Gata, hai la el. Si uite asa mi-am facut rost de bilet in mult iubita Peluza Catalin Hildan, chiar daca am dat pe el de 3 ori mai mult(Bine, ulterior am aflat ca miercuri s-au mai pus in vanzare niste bilete in PCH pentru cei din provincie, care nu aveau buletin de Bucuresti. Damn!).Ma linistisem. Dar nu pentru mult timp pentru ca am aflat ca a doua zi, inainte de meci, urma sa se bata cainii cu spurcatii prin Pantelimon. Si am inceput sa-mi fac griji. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma temeam pentru ei. Imi era sa nu si-o ia de la stelisti, sau sa-i ia jandarmii si sa ploua cu amenzi si interdictii. Marti seara incepusera emotiile. Nu mai aveam stare. Asteptam cu nerabdare Marele Meci. 

Miercuri dimineata am dat o fuga pana la facultate, ca asa sunt eu, studenta constiincioasa. Am suportat cu stoicism comentariile stelistilor (care-s cam multi la mine-n grupa) si amenintarile demne de niste frustrati. Si pe la ora 12 consider ca am stat destul la scoala si ca ar trebui sa ma duc acasa sa ma pregatesc de meci. La ora 5 trebuia sa fiu la stadion (de fapt nu trebuia, dar pun eu mereu botu' la fel de fel de mizerii). Cu fularul cu Dinamo ascuns pe sub geaca am ajuns la stadion, unde deja era destula lume. Pe Barbu Vacarescu, vis-a-vis de intrarea in PCH era un prieten cu niste hooligans care sorbeau dintr-o sticla de rachiu. Supeeer! Am aflat ca referitor la bataile dintre dinamovisti si spurcati in Pantelimon, din fericire, nu se intamplase nimic rau. Se pare ca spurcatii si-au cam luat-o prin Rahova. Buuuun, la capitolul batai de strada ii invinsesem. Cu baietii astia n-am stat prea mult ca m-am dus sa beau cu niste timisoreni ce venisera in Bucuresti special pentru meci. Pe tipa cu care au venit o cunosteam dinainte. Si ne-am dus in SS sa ne purificam cu niste beri. Foarte smecheri timisorenii. Chiar mi-a facut mare placere sa-i cunosc. Si ne-am cam luat cu vorba, timpul a trecut si mai ramasese doar o ora pana la meci. Asa ca am luat-o la fuga spre stadion. Ne-am asezat noi la coada si chiar cand sa intram, bam! se inchid portile. WTF?? Se pare ca era foarte multa lume si se crease un blocaj. Am stat noi ce-am stat, niste cocalari fluierau si injurau jandarmii (de parca i-ar fi speriat asa, si de frica le-ar fi dat drumul pe stadion), dar intr-un final, cu putin timp inainte de inceperea meciului am reusit sa intram pe stadion. Da, peluza era plina. Ca niciodata. Meciul in sine a fost minunat. I-am batut lejer la scor (2-0). Si i-am batut si in peluza. Ca noi am cantat tot meciul, am avut coregrafie, mesaje, torte, stroboscoape etc. Stelistii au afisat o coregrafie (destul de reusita) si s-au dat mari cu niste torte. In schimb, la nivel sonor au fost zero barat. N-au cantat nimic, n-au scandat nimic. Adevarul e ca nici nu aveau pentru ce. Atmosfera a fost incredibila (spun eu, fara sa schitez vreun gest)! Cu toate astea, parca as fi vrut mai mult. A fost putin aiurea ca eram foarte multi si nu prea ne sincronizam. Incercau cei 3-4 sefi de galerie sa faca peluza sa cante ca la carte, dar nu prea reuseau ca erau si o gramada de cetateni care habar n-aveau de cantece. Dar per ansamblu a fost bine. Am sa atasez si niste poze, furate de pe Romanian Ultras, care la randul lor le-au furat de pe DinamoMania. 

 

 

Pentru cei ce nu-ntelege,  m-am nascut ca sa fiu rege. :)) Nu, asta era de fapt inceputul unei melodii de la Vank. Vroiam sa spun de fapt, ca pentru cei ce nu inteleg ce scrie in mesajul 'al mare cu coregrafia e cam asa (de fapt nici eu nu am reusit sa citesc ce scrie): "E DERBY, TOTUL IN CAMP DE LUPTA S-A TRANSFORMAT/ VREM TRIUMFUL IN TEREN CA-N PELUZA E CASTIGAT". Minunat, nu-i asa?

Si se termina si meciul ... A doua zi la facultate, bineinteles ca le-am cantat colegilor mei "Aeee Aeee Aooo, v-a f*tut DINAMOOO". Aveau o atitudine de ziceai ca s-ar fi lepadat de Steaua in orice moment. Frustrati, ce sa le ceri? 

Cum obisnuiesc in ultimul timp, ar trebui sa inchei postul cu o melodie. Dar nu stiu care. Ma mai gandesc si o sa fac un update cand imi vine o idee. :) 

Hai Dinamo!

Update:
Asculta mai multe audio Muzica

Naste-ma!

Nu prea mai am chef in ultimul timp sa scriu pe blog. Nu mai am idei... In schimb cand gasesc ceva dragut, cu siguranta am sa postez aici. 

Dupa ce m-am stresat azi sa fac rost de bilete la Unicul Derby, am ajuns acasa franta de oboseala. A fost o mare magarie cu biletele... In fine. Si se intrebau ai mei de ce fac atatea sacrificii. Ca am fost si la Cluj, la meci. Si incercand sa le explic ca Dinamo si PCH au devenit cele mai importante chestii pentru mine, mi-am adus aminte de Pathos. Cine era Pathos? Fiul lui Pygmalion si Galateea. Pygmalion era un sculptor care a facut o minunata sculptura din piatra pare-mi-se. Si era atat de frumoasa incat s-a indragostit de ea si a rugat-o pe Afrodita sa-i dea viata. Si i-a dat...

La momentul cand am aflat de aceasta legenda (prin liceu) nu m-a impresionat prea tare. Dar acum cand mi-am adus aminte, mi s-a parut absolut minunat. De aceasta legenda am auzit multumita poeziei lui Nichita Stanescu - Catre Galateea, care de asemenea nu pot sa inteleg cum de nu m-a miscat nici un pic la momentul cand am citit-o prima oara.

Nichita Stănescu - Către Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.


Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Si nu stiu de ce, gandul mi-a zburat si la succubus.

Asculta mai multe audio Muzica

I got soul, but I'm not a soldier!

Intradevar, Ioana zice bine. N-am toate tiglele pe casa. Dar daca le-as avea n-as mai fi eu. Am scris acest post doar pentru a insera o melodie care m-a obsedat astazi. Am ascultat-o intruna. Si cand ma gandesc ca la inceput nici nu-mi placea...

Asculta mai multe audio Divertisment

Teatru, dom'le

Si uite ca s-a jucat si piesa de teatru. Mi s-a parut foarte reusita. Pentru cei care "n-au avut timp" sa vina s-o vizioneze, se va juca si pe 8 martie. 

Am avut mari emotii. Am avut noroc de parintii mei ca au venit sa ma sustina si pana am intrat pe scena au stat alaturi de mine. Mama mai face gesturi dragute pentru mine, dar tata nu prea. Asa ca faptul ca a venit sa ma vada jucand, mi s-a parut un gest incredibil din partea lui.

Toti au fost absolut minunati. M-au incurajat inainte de inceperea piesei si m-au asigurat ca totul va merge perfect si ca ma voi descurca de minune. Ce m-a impresionat foarte tare a fost gestul lor cand am iesit din scena. M-au imbratisat si m-au felicitat. Si au fost singurii, pentru ca ai mei colegi n-au vrut sa vina. Cu exceptia Alexandrei careia ii multumesc foarte foarte foarte mult. M-au dezamagit profund colegii mei, mai ales ca nu m-as fi asteptat la asa ceva din partea lor. Dar asta e! Sunt oameni si oameni... Macar acum stiu cu cine am de-a face. 

Si dupa finalul absolut minunat am plecat cu totii spre The Jack. De fapt nu chiar cu totii. Unii pe jos, altii cu masina sau autobuzul. Eu am plecat cu Alina cu masina. Si am zis sa fac o gluma si s-o intreb: "Ce masina ai? Tico? :)) " Noroc ca dupa prima intrebare mi-a raspuns repede ce masina are. Si da, are Tico ... Nu stiu de ce, dar mi se par niste masini foarte funny. In fine ... S-a dovedit a fi o soferita excelenta. Si in The Jack a fost prima oara cand n-am mai stiut cate beri am baut. Si am cantat toti Sweet Child of Mine. Si I Want to Break Free. Si inca o melodie pe care n-o mai auzisem pana atunci. Ceva cu regina alba. Sau neagra. Oricum, a fost genial.

Am descoperit ca pot avea o zi perfecta si fara fotbal. Adica fara peluza.  

UPDATE: Am aflat ce melodie era.

Asculta mai multe audio Muzica

Love Autopsy

Cred ca am gasit versul care te defineste cel mai bine: "You're a song written by the hands of God..." Da, da, chiar esti.

Asculta mai multe audio Muzica

Tu chiar n-ai de cand sa iesi din sufletul meu, asa-i? Imaginea ta ma bantuie continuu. Stii, cand plec spre facultate am de ales intre 2 trasee. Pe unul din ele e posibil sa te intalnesc. Asa ca in ultimul timp a devenit drumul meu obisnuit catre scoala. Dar pana acum nu te-am zarit. Desi te caut cu privirea in fiecare zi, la fiecare intersectie, la fiecare statie. In pasaj la Unirii e cel mai palpitant ca vine multa lume din directia opusa, iar tu ai putea fi printre ei. La scarile rulante, inima mereu incepe sa bata cu putere. Daca ne vom intalni chiar atunci, eu urcand si tu coborand? Vom trece unul pe langa altul cu viteza destul de mare. Si poate n-ai sa ma observi. Ideal ar fi daca ne-am intalni chiar pe acelasi peron, asteptand amandoi acelasi metrou colorat de pe magistrala 3. Oare ma mai tii minte? Sper ca da, doar am petrecut o zi intreaga impreuna. Si-am vazut amandoi prima ninsoare...

Ti-as zambi timid si te-as saluta. Iar tu ai ramane putin uimit ca ma vezi, pentru ca nu te-ai fi asteptat sa ma intalnesti atat de dimineata. Si m-ai intreba unde ma duc. Iar eu ti-as raspunde, mandra de mine, ca ma duc la facultate. Si discutia ar continua in metrou, unde va fi foarte mult zgomot, iar eu te voi pune sa repeti intr-una anumite cuvinte. Tu ai surade, iar eu ma voi topi in urma zambetului tau. Si ce coincidenta, vom cobori amandoi in aceeasi statie pentru ca ... pentru ca ... ai tu o treaba in zona aceea. Tu stii. Iar la intersectie, ma vei intreba in ce directie merg. Si eu iti voi arata spre cladirea facultatii. Iti vei lua ramas bun si te vei indrepta spre o alta directie. Voi incerca si eu sa-mi iau la revedere dar voi fi prea emotionata si nu va iesi decat un "Pa!" spus la repezeala. Si voi pleca cu sufletul impacat ca in sfarsit te-am intalnit. Si in zilele ce vor urma nu-mi va mai pasa de absolut nimic. Pentru ca voi incepe sa cred in destin.

Poate acea zi va fi maine. Sau poimaine. Sau saptamana viitoare. Sau poate chiar la anul. Sau niciodata... Dar stii doar vorba aceea stupida: "Speranta moare ultima". Dar si cand o muri ...

Moldovenisme si dureri de gat

Saptamana trecuta am fost in vacanta. Ca deh, gata cu sesiunea. Si sa ne odihnim putin creierele inainte sa inceapa inca un semestru stresant. Asa ca m-am gandit sa-i fac o vizita lu' Ioana* la Iasi. Cu o seara inainte de a pleca pe meleagurile in care oamenii au accent amuzant, m-am dus sa beau cu cei din DOL. Si pentru ca nu mai bausem alcool de mult timp, dupa 3 beri m-am facut praf. Probabil a fost de vina si faptul ca cele 3 beri au fost diferite (Tuborg, Becks si Heineken). Si asa cum stie toata lumea care a baut vreodata cu mine, atunci cand creste procentul de alcool in sange incep sa fiu foarte prietenoasa. Asa ca m-am pus pe facut complimente. Se uitau foarte ciudat oamenii la mine, dar m-am obisnuit deja cu astfel de priviri. Buuuun! Si asa a inceput marele maraton al berii care a continuat timp de 5 zile. 

Din urmatoarea zi, traseul a fost foarte simplu: Bucuresti -> Focsani (unde am ramas 2 zile) -> Iasi. Imi era dor de Focsani. Dar imi era dor de Focsaniul pe care l-am lasat acum 2 ani. Linistit, calduros, colorat si plin de prieteni. Acum parca era rupt din filmele lui Tim Burton. Mohorat si friguros... De dragul vremurilor bune, am baut o sticla de Tanita. Acelasi gust ca intotdeauna...

Lasandu-mi orasul natal sa-si doarma somnul etern, am plecat luni spre Iasi. Si nu singura. Cu Ioana, Misa si o durere teribila de gat. Eu nu pot sa suport durerea de gat. Nu pot dormi, nu pot respira, nu pot bea. Prefer orice alta durere, chiar si cea de masea. De obicei cand simt ca incepe sa ma doara gatul, bag rapid niste antibiotice. Dar acum aveam contract cu alcoolul. Ce sa fac? Am gasit cea mai buna metoda. Aspirine, Faringosept si Tantum Verde non-stop. Dupa ce iei pastile pentru gat nu e indicat sa bei si sa mananci cateva ore dupa aia. Dar la mine n-a contat. Bagam la greu Tantum si Bergenbier. Si a mers cat de cat. Joi abia mai simteam senzatia de usturime. 

Dar, cate zile am stat in Iasi am prins asa o ura de moldoveni ca am zis ca de-acum mai departe de Focsani nu intru in Moldova. Stop! Focsaniul e limita. Deci nu stiu cum s-a facut ca numai de ţărănoi am dat. Fetele pe care le stiam si pe care le-am cunoscut au fost foarte ok. Dar baietii ... ultimii cocalari! Dar fix ultimii! Maxim am spus! :)) Unul singur parca era putin mai uman, si acea umanitate era data de sunetul minunat al viorii.

Mereu m-am intrebat ce se intampla daca faci galagie, vine politia la tine la usa, iar tu nu te duci sa-i deschizi. Acum am aflat ... Nimic mai simplu. Politia renunta si se intoarce la somn. Lumina de neon mov, gin-ul caruia i se spunea rachiu si accentele de moldoveni prosti m-au facut sa-mi pun o intrebare esentiala: Ce cauta Ioana acolo? Poate ca intr-o zi o sa gasesc si un raspuns...

Poate ca sunt ipocrita la faza asta, dar ma simt atat de bucuresteanca. Iar moldovenii mi se par atat de tarani ...

Cu un singur lucru bun m-am intors la Bucuresti. Aceasta melodie:

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

* Cand vorbesc despre Ioana niciodata nu spun "Ioanei", ci "lu' Ioana" :)) Ca avem si noi un principiu in privinta asta.

Ne dis rien, Embrasse-moi quand tu voudras...

Sunt fascinata de blogul lui Paul Radu Mircescu. Din pacate s-a aflat adevarata lui identitate. Poate ar fi fost mai bine sa ramana anonim. Imi place ca in fiecare post este inserata si o melodie. Si e dragut ca intai sa dai play si apoi sa citesti ce a scris. E absolut fascinant. Asa ca am sa incerc sa fur putin de la el si sa incep si eu sa postez muzici pe blog. Si tot multumita lui mi-am adus aminte de vremea cand ascultam foarte multa muzica frantuzeasca. 

Asculta mai multe audio Muzica

Acum cativa ani melodia asta mi-a intrat in suflet. Si s-a ascuns acolo, intr-un coltisor. Iar acum a iesit din nou la iveala. E placut sa asculti Joe Dassin. Si Pierre Bachelet. Si Jean Francois Maurice. Iar simt ca m-am nascut in secolul gresit. Sau poate ca daca as fi trait acum 40-50 de ani nu as fi apreciat valorile adevarate.

Am vazut de curand un film bunicel. An Education. E nominalizat la Oscar. N-are nici o sansa, dar nu asta conteaza. Ideea e ca m-am regasit foarte mult in caracteristicile personajului principal. O tanara din Anglia, cu niste parinti care parca nu vor sa priceapa realitatea, are in plan continuarea studiilor la Oxford. Dar in viata ei apare un barbat, care ii schimba planurile. Peter Sarsgaard arata in acest film intr-un fel in care m-ar face si pe mine sa renunt la tot si sa dispar in tinuturi mai rafinate. E un film boem, presarat cu un strop de muzica frantuzeasca si care in final te face sa realizezi ca trebuie sa-ti traiesti viata, fara a uita de scopurile ce trebuie atinse.

Imi simt sufletul atat de greu ... Nu stiu de ce, dar in ultimul timp m-am gandit mult la Brokeback Mountain, filmul care m-a marcat total. Se aproprie Valentine's Day si toate site-urile te invita sa scrii despre povesti de dragoste. E un eveniment pe Facebook la care poti sa participi scriind despre cea mai frumoasa poveste de dragoste dintr-un film. As fi vrut sa scriu si eu, dar m-am razgandit cu gandul ca as putea starni ceva polemici pe tema asta. Povestea din Brokeback Mountain mi se pare atat de minunta. O iubire dintre 2 persoane consumata in pustietate, departe de principiile imbacsite ale oamenilor. Nu inteleg de ce toti cand aud de filmul asta au mereu aceeasi reactie: "A, ala cu gay". De ce nu poate nimeni sa perceapa mesajul filmului? Si sunt toti atat de batuti in cap in cat nu isi dau seama ca cei 2 nici macar nu erau gay, ci bisexuali? Dar despre homosexualitate probabil ca am sa vorbesc in alt post, pentru ca acum e tarziu, iar pe mine ma asteapta un examen peste cateva zile.

P.S. De maine ma apuc de invatat!

Leapsa sau Ce am realizat in 2009

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Deplasare cu Dinamo.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

Nu prea.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Da :(


5. Ce ţări ai vizitat?

Grecia

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Bani si ultraserie

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

1 noiembrie - Deplasarea la Iasi - cea mai fericita zi din viata mea

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Am trecut de primul an de facultate.

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Diferenta la SDA

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Nu. Nici macar nu mi-am mai rupt vreun picior ...

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

Nu stiu ... nu prea le am eu cu shoppingu'.

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

Ioana :)

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Tamas :))

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Nu cred ca am cheltuit o suma seminificativa intr-un domeniu anume. Posibil sa fi dat ceva mai multi bani pe alcool.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

Ca am reusit sa schimb 2 vorbe cu mentorul meu.

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

Human - The Killers

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

– mai putin fericita.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

– deocamdata mai bogata.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Sa invat mai mult.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Sa pierd timpul.

20. Care a fost cea mai bună carte citită?

Nu prea citesc eu ...

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

O iubire de-o vara.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

The Hangover

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am petrecut La Motoare.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Parca putin mai rafinat decat de obicei.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Faptul ca si cei din jurul meu erau in acelasi rahat.

27. De cine ţi-a fost dor?

De Theodore!

28. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.

Ete fas!

You can be my Yoko Ono

Eeeee Oooo

I'm tired of using tehchnology ....

Am observat ca in ultimul timp incep sa ma exprim prin versuri din melodii. Cred ca e ceva normal. 

In fine ... am vrut sa scriu zilele trecute pe blog pentru ca aveam o gramada de idei. Si asta reprezenta si motivul pentru care nu am scris. Nu-mi puteam pune in ordine ideile. Iar acum cand am chef sa scriu au disparut toate.

Acum doua zile mi s-a indeplinit un vis. Am facut poza cu un fotbalist de la Dinamo. De fapt cu 3. Marius Niculae, Andrei Cristea si Liviu Ganea. Tremuram ca Flubber cand eram langa ei. La un moment dat cred ca mi se oprise si inima :))

Ce lame e postu' asta. Da' il public totusi. Oricum nu citeste nimeni ce scriu eu aici. E ca un jurnal intim. E mai sigur si decat ala clasic cu lacatel si cheita.

A, sa nu uit de:

"De maine ma apuc de invatat!"

Revelion 2010 sau Cum am fost sef de galerie pentru cateva minute

Dupa cum am spus, am inceput revelionu' cu un mic accident. Chiar inainte sa ajungem la cabana. Am petrecut alaturi de Ioana (ca de obicei), prietenul ei - Victor, Lori si mai tarziu ni s-au alaturat si Vuvu + Manu :) 

In seara de 30 ne-am batut cu zapada imbracati doar in tricouri si nu ne era frig, multumita vinului baut inainte. Apoi dupa ce ne-am uscat, am iesit iar afara unde am mai stat cateva ore bune. Incepuse deja sa se incalzeasca, zapada se topea si nu se simtea nici un firicel de vant. Si, in acea minunta seara mi s-a indeplinit un vis mai vechi. Partial. Acu' cativa ani visam sa devin sef de galerie. Nu stiu de ce, pentru ca nici macar nu mergeam la meciuri sa vad ce face un sef de galerie. Pur si simplu imi doream ca o mare de oameni sa cante dupa ce dau eu tonul. Mai tarziu, mergand la meciuri am constatat ca n-o sa ajung niciodata sef de galerie, si poate nici ultras. Astfel, cu o zi inainte de revelion eu si Ioana am inceput sa cantam cantece din galerie. Si ni s-a alaturat si un var, care e de fapt unchi, dar diferenta de varsta e mult prea mica pentru a-i spune "Unchiule!". Asa ca pentru cateva minute am fost sef de galerie, chiar daca "galeria" era formata doar din 2 persoane. Si am cantat asta:

S-a auzit in tara de-un grup de alcoolisti,
Ce se pisa pe steaua, sunt anti-rapidisti!
Sunt imbracati in rosu, culoarea cea misto,
Dau foc la stadioane, sunt fanii DINAMO!

S-a auzit ca-n ghencea e-o galerie mare,
Ii spune armata ultra, se crede cea mai tare 
Am fost la ei acasa, dar n-au avut noroc 
Intai le-am dat la muie, apoi le-am dat si foc!

Minunat, absolut minunat a fost!

A, si sa nu uit! Aveti grija cand jucati biliard cu mine anu' asta ca am intrat in 2010 cu bila alba in buzunar.

2010

Si s-a dus si 2009. Un an bunicel, chiar bun as putea spune. Am "supravietuit" vietii la camin, am trecut de primul an de facultate (cu o diferenta, ce-i drept), am trait o iubire de-o vara, am fost in Grecia, am fost in prima deplasare cu Dinamo, l-am cunoscut pe mentorul meu si sunt in trupa de teatru a facultatii. Sunt realizari oarecum obisnuite, dar sunt mandra de ele. Din pacate insa, finalul lui 2009 nu a fost prea incantator. Am trecut prin 2 accidente de masina intr-o singura luna, nu foarte grave, dar care m-au speriat, iar momentele de impact imi mai revin si acum in minte. Continuand in acelasi ritm, si anul 2010 mi-a adus primul necaz. In prima zi de facultate am primit o veste foarte proasta. Un coleg de grupa este in coma. Nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Si ma revolta faptul ca eram singura care nu stia de chestia asta. Ma doare sufletul pentru ce s-a intamplat si nu e drept ca Dumnezeu sa loveasca in astfel de persoane! Azi i-am vazut si pe prietenii lui, tot colegi de grupa, venind la facultate. Cei care ma cunosc stiu ca eu sufar cel mai mult de suferinta altora. Nu suport sa vad oameni suferind. Iar ei erau atat de tristi ca aproape nu puteam sa-i recunosc. Trebuie sa se reuneasa Grupul Vesel cat mai curand. Pentru ca ei il fac pe sef (=prof) sa rada, deci ei fac treaba sa mearga. Si pana sa nu se intample nenorocirea asta nu am realizat cat de mult imi pasa de colegii mei pe care poate nici nu-i cunosc prea bine.