Visand aiurea

Cea mai amuzanta discutie cu Ioana ever! De fapt mi-a povestit visul ei de azi-noapte. 

Pentru cei ce nu cunosc personajele: Gerry e un tip pe care nu stim cum il cheama, Vuvu e o fosta colega de liceu, iar Misa e fosta colega de camera a lu' Ioana. A se preciza ca Gerry n-are nici o treaba cu Vuvu. Iar Lepsa e un satuc de munte pe langa Focsani, unde mergem de obicei sa bem ca porcii.

Ioana: deci esti pregatita sa-ti povestesc visu'?
Laura: asa
Laura: da
Laura: ready
Ioana: deci io cu tine plecam intr-un fel de excursie
Ioana: din iasi plecam
Ioana: cu 2 microbuze
Ioana: excursie in care mergeau si fosti colegi de liceu si colegi de facultate si huligani
Laura:  :))
Ioana: amestecati asa
Laura: woaa ce misto :))
Ioana: si era si gerry in microbuz cu noi
Ioana: si tu nu stiu pe unde te-ai dus ca ai disparut din peisaj
Laura: cu ***** :> 
Laura: =))
Ioana: si s-a asezat el langa mine
Ioana: nu, el nu cred ca era 
Ioana: adica nu l-am vazut
Laura: :)) 
Laura: asa
Ioana: si vorbeam noi acolo chestii neinteresante
Ioana: si la un moment dat isi scoate el telefonu'
Ioana: si io ma gandeam
Ioana: yes imi cere numaru' acuma :x
Ioana: =)) 
Laura: :)) 
Ioana: da' nu mi l-a cerut
Ioana: =))))))))))
Laura: =)))))))) vai ce marlan
Ioana: stai sa vezi
Ioana: a, la un moment dat ma intreaba
Ioana: cand te intorci unde cobori? 
Ioana: in copou sau in tudor
Ioana: si io ii zic: nu stiu, ca s-ar putea sa vin la tine ca tu stai in tudor
Ioana:  :))
Laura:  =)) ce nebuna esti
Ioana: deci n-are nicio treaba visu' asta cu realitatea
Laura: observ
Laura: da' nebuna esti si in vis si in real life
Ioana: ma rog si dupa discutiile pe care le-am avut nu prea imi mai placea de el
Ioana: da' nu mai stiu de ce
Laura: =)))))
Ioana: da' ma rog
Ioana: ajungem la destinatie
Ioana: care era lepsa
Ioana: =))) 
Laura: =))))))
Laura: aaaaaaaa ce tareee
Ioana: da' sa vezi cum arata lepsa
Ioana: in visu' meu 
Ioana: nu semana deloc cu realitatea, iti dai seama
Laura: da, cred
Ioana: si era o zona unde erau niste statui imense
Ioana: de alea cu zei asa
Ioana: albe
Ioana: da' imense frate
Laura: mama ce misto  
Ioana: si apare vuvu in peisaj
Laura: =)))) 
Ioana: si gerry hop pe ea
Ioana: =))
Ioana: n-a asteptat prea mult si a inceput s-o pupe
Laura: omege =))
Ioana: da si a mers cu noi pana la cabana
Ioana: desi el statea in alt colt al lepsei
Laura: a, el statea acolo?
Ioana: trebuia sa stea si el la o cabana undeva
Ioana: nu stiu 
Ioana: aaaaa
Ioana: si vine la un moment dat si la mine sa ma pupe
Laura: :)) 
Laura: ce curvar
Ioana: da' io ii zic ca-i nesimtit si nu stiu ce si ma lasa in pace
Ioana: =))
Laura: =)))))))
Ioana: da' mi-a trecut toata gelozia cand l-am vazut de marlan e
Ioana: da si dupa aia nu mai stiu, ne-am pus pe baut
Ioana: erau si ai tai
Laura: :)))))))))
Ioana: si beam tuica
Laura: vai
Laura: =)) 
Ioana: da' dupa aia aveam laborator de informatica
Ioana: tot la lepsa
Ioana: :))))))
Laura: doamne fereste...
Ioana: mama si cat m-am chinuit sa-mi iasa si mie o chestie, da' nu-mi iesea
Ioana: faceam ceva gen autocad
Ioana: si se terminase ora
Ioana: si io tot ma chinuiam acolo si nu vroiam sa plec
Ioana: dupa aia ma chinuiam pe scari ca aveam un ghiozdan extrem de greu
Laura: =)) 
Ioana: si am coborat f greu
Laura: si n-a venit gerry sa te ajute?
Ioana: si cand ajung io in cele din urma jos
Ioana: nu
Ioana: ca el nu era la scoala :)) 
Ioana: asa si cand ajung imi zice misa ca sa mergem la panciu
Ioana: la irimia
Ioana: ala la care am fost atunci
Ioana: si io: doamne fereste ce sa caut acolo? 
Ioana: si tot incerca sa ma convinga
Ioana: si dupa aia ne-am intors la cabana
Ioana: si nu vroia nimeni sa mearga cu misa la panciu
Laura: :)) 
Laura: saraca
Ioana: da si iar ne-am pus pe baut
Ioana: si la un moment dat a aparut si vuvu cu gerry
Laura: =)) 
Laura: vai mi-au dat lacrimile de atata ras
Ioana: :)) 
Ioana: io deja o compatimeam pe vuvu
Ioana: da' i-am lasat in pace
Ioana: si s-au dus in camera lor
Ioana: sa-si vada de treburi
Laura: =))))
Ioana: si noi beam in continuare
Ioana: a
Ioana: mi-am adus aminte de ce aveam ghiozdanu' greu
Ioana: ca aveam numa bidoane de tuica in el
Laura: =))))))))))))
Ioana: si ma gandeam de ce o fi asa greu
Ioana: ca doar am scos bidoanele de bere 
Ioana: the end

Mi se pare genial sa visezi atat de complex si sa faci asa legaturi intre oameni. Adica totusi ... Gerry si Vuvu?! De unde si pana unde? Incurcate-s caile Domnului, dar mult mai incurcate sunt gandurile lu' Ioana. 

In timp ce-mi povestea acest vis, mi-am adus aminte ca mai visase ea ceva super dubios si am avut grija sa salvez in calculator conversatia respectiva, tinand cont cat de psychedelic era. 

Ioana: stii ce-am visat
Ioana: ca eram prin londra
Ioana: :))
Ioana: acuma mi-am adus aminte
Ioana: la inceput eram pe o plaja din anglia
Ioana: ne plimbam pe-acolo
Ioana: si am dat peste o portiune unde era apa foarte frumoasa si albastra
Ioana: si dupa aia m-am dus la un spectacol ceva pe acolo prin londra
Laura: =))
Ioana: si nu stiu care era treaba cu biletele ca ne-au pus sa mai platim 10 euro
Ioana: a si mai eram cu un baiat
Ioana: si ala a luat-o la fuga
Ioana: si io dupa el
Laura: :))
Ioana: dupa aia mergeam singura
Ioana: si treceam pe langa oameni de toate nationalitatile
Ioana: si ii aud pe unii ca vorbesc de un turc
Ioana: doctor
Ioana: care e super smecher
Ioana: si m-am hotarat sa trec si io sa vorbesc cu el
Ioana: si m-am dus la el si era foarte prietenos
Ioana: dupa care a aparut si loredana pe acolo
Laura: =))))
Ioana: si ea nu stiu de ce trebuia sa ramana acolo, sa-i fie un fel de servitoare
Ioana: si io vroiam sa plec acasa
Ioana: adica la apartamentu' pe care il inchiriasem noi in vestu' londrei
Ioana: da' habar n-aveam pe unde sunt sau unde ar trebui sa ajung
Ioana: cand am plecat am luat de la ala o ditamai sacosa plina cu bauturi
Ioana: nu stiu de ce :))
Ioana: a si era cam iarna
Ioana: loredana imi spusese pe unde sa o iau
Ioana: si nu merg mult ca dau de tine :))
Laura: =)))
Ioana: si tu erai foarte fericita ca intalnisesi un baiat misto
Ioana: dupa care apare loredana fara geaca sa ne ajute sa gasim apartamentu' =))
Ioana: ca zicea ca se intoarce imediat la turc
Ioana: si mergem noi si mergem
Ioana: pana ajungem la marginea londrei
Ioana: arata asa ca intr-o statiune montana
Laura: =)) pe jos mergeam?
Ioana: da
Ioana: chiar alergam :))
Ioana: nu stiu de unde atata vlaga
Ioana: se si luminase
Ioana: pana la urma ne-am prins ca nu aveam ce face pe acolo si am luat-o inapoi
Ioana: si tot treceau pe langa noi aia de la coldplay =))
Ioana: intai erau calare pe cai
Laura: =)))))
Ioana: dupa care si-au inhamat 2 cai la caruta si pe ceilalti i-au legat in spate
Laura:  :)))
Ioana: cre ca daca mai reuseam sa visez vreo 2 ore ajungeam la apartamentu' 

Nu e normal sa visezi asa ceva. Loredana servitoare la un doctor turc? Baietii de la Coldplay calare pe cai? Eu mergand asa mult pe jos? 

Derby Baby, Derby

De vreo juma' de ora stau sa ma gandesc cum sa incep postul asta. Post ce urmeaza a fi pe blog, nu postul Pastelui, ca ala a inceput demult. Am o gramada de povestit, deci asezati-va comod. Desi nu cred ca o sa fie cineva interesant de subiectele ce le voi aborda imediat, pentru ca pe majoritatea prietenilor si colegilor mei nu-i intereseaza fotbalul si ultraseria, iar cei pe care-i intereseaza nu cred ca vor fi prea entuziasti de ce voi scrie, pentru ca totusi sunt novice in ceea ce priveste Peluza, iar convingerile lor au radacini adanc infipte in acest subiect. 

Cu toate acestea, tin sa povestesc despre Unicul Derby Dinamo - Steaua. Primul meu derby. Am trecut prin multe ca sa ajung pe stadion, dar a meritat. Totul a inceput luni, spre dupa-amiaza cand citesc niste comentarii pe dinamomania cum ca s-ar fi vandut toate biletele la PCH. Bai, esti nebun? Deja??? Pai si eu ce fac? Ca in SUD nu ma mai intorc... Nu de alta, dar nu mai cunosc pe nimeni pe-acolo. Si a inceput panica! Cuuuum, sa nu fiu eu in PCH la Dinamo-Steaua??? Sa vad eu meciul de la Peluza 1, sau mai rau, la tv??? Nu concepeam asa ceva si am zis ca nu ma intereseaza, fac orice sa fiu acolo miercuri seara. Da, chiar as fi facut orice! Nu mai aveam stare...casele de bilete se inchisesera deja. Asa ca dupa o noapte destul de alba, marti dimineata am fost la stadion. Era nebunie pe-acolo. Noroc de un prieten ca era deja la coada la bilete. Si m-am bagat si eu ca taranu' in fata. Intradevar, nu mai erau biletele la PCH. Si am zis ca pana fac rost (refuzam sa ma gandesc ca nu o sa gasesc bilet) sa iau bilet la SUD. Zis si facut. Numai ca nenea de la bilete nu vroia sa-mi dea ca cica nu se vand bilete femeilor ca sa nu ajunga in mainile stelistilor. Biletele, nu femeile. Noroc ca era pe-acolo un tip pe care-l stiam din deplasarea de la Iasi si cu ajutorul caruia am reusit sa iau bilete. Dar erau la SUD. Ce ma fac? Ce ma fac? Si uite ca numai bine ca intalnesc cu un fost coleg de gimnaziu, care ginise un bisnitar. Gata, hai la el. Si uite asa mi-am facut rost de bilet in mult iubita Peluza Catalin Hildan, chiar daca am dat pe el de 3 ori mai mult(Bine, ulterior am aflat ca miercuri s-au mai pus in vanzare niste bilete in PCH pentru cei din provincie, care nu aveau buletin de Bucuresti. Damn!).Ma linistisem. Dar nu pentru mult timp pentru ca am aflat ca a doua zi, inainte de meci, urma sa se bata cainii cu spurcatii prin Pantelimon. Si am inceput sa-mi fac griji. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma temeam pentru ei. Imi era sa nu si-o ia de la stelisti, sau sa-i ia jandarmii si sa ploua cu amenzi si interdictii. Marti seara incepusera emotiile. Nu mai aveam stare. Asteptam cu nerabdare Marele Meci. 

Miercuri dimineata am dat o fuga pana la facultate, ca asa sunt eu, studenta constiincioasa. Am suportat cu stoicism comentariile stelistilor (care-s cam multi la mine-n grupa) si amenintarile demne de niste frustrati. Si pe la ora 12 consider ca am stat destul la scoala si ca ar trebui sa ma duc acasa sa ma pregatesc de meci. La ora 5 trebuia sa fiu la stadion (de fapt nu trebuia, dar pun eu mereu botu' la fel de fel de mizerii). Cu fularul cu Dinamo ascuns pe sub geaca am ajuns la stadion, unde deja era destula lume. Pe Barbu Vacarescu, vis-a-vis de intrarea in PCH era un prieten cu niste hooligans care sorbeau dintr-o sticla de rachiu. Supeeer! Am aflat ca referitor la bataile dintre dinamovisti si spurcati in Pantelimon, din fericire, nu se intamplase nimic rau. Se pare ca spurcatii si-au cam luat-o prin Rahova. Buuuun, la capitolul batai de strada ii invinsesem. Cu baietii astia n-am stat prea mult ca m-am dus sa beau cu niste timisoreni ce venisera in Bucuresti special pentru meci. Pe tipa cu care au venit o cunosteam dinainte. Si ne-am dus in SS sa ne purificam cu niste beri. Foarte smecheri timisorenii. Chiar mi-a facut mare placere sa-i cunosc. Si ne-am cam luat cu vorba, timpul a trecut si mai ramasese doar o ora pana la meci. Asa ca am luat-o la fuga spre stadion. Ne-am asezat noi la coada si chiar cand sa intram, bam! se inchid portile. WTF?? Se pare ca era foarte multa lume si se crease un blocaj. Am stat noi ce-am stat, niste cocalari fluierau si injurau jandarmii (de parca i-ar fi speriat asa, si de frica le-ar fi dat drumul pe stadion), dar intr-un final, cu putin timp inainte de inceperea meciului am reusit sa intram pe stadion. Da, peluza era plina. Ca niciodata. Meciul in sine a fost minunat. I-am batut lejer la scor (2-0). Si i-am batut si in peluza. Ca noi am cantat tot meciul, am avut coregrafie, mesaje, torte, stroboscoape etc. Stelistii au afisat o coregrafie (destul de reusita) si s-au dat mari cu niste torte. In schimb, la nivel sonor au fost zero barat. N-au cantat nimic, n-au scandat nimic. Adevarul e ca nici nu aveau pentru ce. Atmosfera a fost incredibila (spun eu, fara sa schitez vreun gest)! Cu toate astea, parca as fi vrut mai mult. A fost putin aiurea ca eram foarte multi si nu prea ne sincronizam. Incercau cei 3-4 sefi de galerie sa faca peluza sa cante ca la carte, dar nu prea reuseau ca erau si o gramada de cetateni care habar n-aveau de cantece. Dar per ansamblu a fost bine. Am sa atasez si niste poze, furate de pe Romanian Ultras, care la randul lor le-au furat de pe DinamoMania. 

 

 

Pentru cei ce nu-ntelege,  m-am nascut ca sa fiu rege. :)) Nu, asta era de fapt inceputul unei melodii de la Vank. Vroiam sa spun de fapt, ca pentru cei ce nu inteleg ce scrie in mesajul 'al mare cu coregrafia e cam asa (de fapt nici eu nu am reusit sa citesc ce scrie): "E DERBY, TOTUL IN CAMP DE LUPTA S-A TRANSFORMAT/ VREM TRIUMFUL IN TEREN CA-N PELUZA E CASTIGAT". Minunat, nu-i asa?

Si se termina si meciul ... A doua zi la facultate, bineinteles ca le-am cantat colegilor mei "Aeee Aeee Aooo, v-a f*tut DINAMOOO". Aveau o atitudine de ziceai ca s-ar fi lepadat de Steaua in orice moment. Frustrati, ce sa le ceri? 

Cum obisnuiesc in ultimul timp, ar trebui sa inchei postul cu o melodie. Dar nu stiu care. Ma mai gandesc si o sa fac un update cand imi vine o idee. :) 

Hai Dinamo!

Update:
Asculta mai multe audio Muzica

Naste-ma!

Nu prea mai am chef in ultimul timp sa scriu pe blog. Nu mai am idei... In schimb cand gasesc ceva dragut, cu siguranta am sa postez aici. 

Dupa ce m-am stresat azi sa fac rost de bilete la Unicul Derby, am ajuns acasa franta de oboseala. A fost o mare magarie cu biletele... In fine. Si se intrebau ai mei de ce fac atatea sacrificii. Ca am fost si la Cluj, la meci. Si incercand sa le explic ca Dinamo si PCH au devenit cele mai importante chestii pentru mine, mi-am adus aminte de Pathos. Cine era Pathos? Fiul lui Pygmalion si Galateea. Pygmalion era un sculptor care a facut o minunata sculptura din piatra pare-mi-se. Si era atat de frumoasa incat s-a indragostit de ea si a rugat-o pe Afrodita sa-i dea viata. Si i-a dat...

La momentul cand am aflat de aceasta legenda (prin liceu) nu m-a impresionat prea tare. Dar acum cand mi-am adus aminte, mi s-a parut absolut minunat. De aceasta legenda am auzit multumita poeziei lui Nichita Stanescu - Catre Galateea, care de asemenea nu pot sa inteleg cum de nu m-a miscat nici un pic la momentul cand am citit-o prima oara.

Nichita Stănescu - Către Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.


Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Si nu stiu de ce, gandul mi-a zburat si la succubus.

Asculta mai multe audio Muzica

I got soul, but I'm not a soldier!

Intradevar, Ioana zice bine. N-am toate tiglele pe casa. Dar daca le-as avea n-as mai fi eu. Am scris acest post doar pentru a insera o melodie care m-a obsedat astazi. Am ascultat-o intruna. Si cand ma gandesc ca la inceput nici nu-mi placea...

Asculta mai multe audio Divertisment

Teatru, dom'le

Si uite ca s-a jucat si piesa de teatru. Mi s-a parut foarte reusita. Pentru cei care "n-au avut timp" sa vina s-o vizioneze, se va juca si pe 8 martie. 

Am avut mari emotii. Am avut noroc de parintii mei ca au venit sa ma sustina si pana am intrat pe scena au stat alaturi de mine. Mama mai face gesturi dragute pentru mine, dar tata nu prea. Asa ca faptul ca a venit sa ma vada jucand, mi s-a parut un gest incredibil din partea lui.

Toti au fost absolut minunati. M-au incurajat inainte de inceperea piesei si m-au asigurat ca totul va merge perfect si ca ma voi descurca de minune. Ce m-a impresionat foarte tare a fost gestul lor cand am iesit din scena. M-au imbratisat si m-au felicitat. Si au fost singurii, pentru ca ai mei colegi n-au vrut sa vina. Cu exceptia Alexandrei careia ii multumesc foarte foarte foarte mult. M-au dezamagit profund colegii mei, mai ales ca nu m-as fi asteptat la asa ceva din partea lor. Dar asta e! Sunt oameni si oameni... Macar acum stiu cu cine am de-a face. 

Si dupa finalul absolut minunat am plecat cu totii spre The Jack. De fapt nu chiar cu totii. Unii pe jos, altii cu masina sau autobuzul. Eu am plecat cu Alina cu masina. Si am zis sa fac o gluma si s-o intreb: "Ce masina ai? Tico? :)) " Noroc ca dupa prima intrebare mi-a raspuns repede ce masina are. Si da, are Tico ... Nu stiu de ce, dar mi se par niste masini foarte funny. In fine ... S-a dovedit a fi o soferita excelenta. Si in The Jack a fost prima oara cand n-am mai stiut cate beri am baut. Si am cantat toti Sweet Child of Mine. Si I Want to Break Free. Si inca o melodie pe care n-o mai auzisem pana atunci. Ceva cu regina alba. Sau neagra. Oricum, a fost genial.

Am descoperit ca pot avea o zi perfecta si fara fotbal. Adica fara peluza.  

UPDATE: Am aflat ce melodie era.

Asculta mai multe audio Muzica

Love Autopsy

Cred ca am gasit versul care te defineste cel mai bine: "You're a song written by the hands of God..." Da, da, chiar esti.

Asculta mai multe audio Muzica

Tu chiar n-ai de cand sa iesi din sufletul meu, asa-i? Imaginea ta ma bantuie continuu. Stii, cand plec spre facultate am de ales intre 2 trasee. Pe unul din ele e posibil sa te intalnesc. Asa ca in ultimul timp a devenit drumul meu obisnuit catre scoala. Dar pana acum nu te-am zarit. Desi te caut cu privirea in fiecare zi, la fiecare intersectie, la fiecare statie. In pasaj la Unirii e cel mai palpitant ca vine multa lume din directia opusa, iar tu ai putea fi printre ei. La scarile rulante, inima mereu incepe sa bata cu putere. Daca ne vom intalni chiar atunci, eu urcand si tu coborand? Vom trece unul pe langa altul cu viteza destul de mare. Si poate n-ai sa ma observi. Ideal ar fi daca ne-am intalni chiar pe acelasi peron, asteptand amandoi acelasi metrou colorat de pe magistrala 3. Oare ma mai tii minte? Sper ca da, doar am petrecut o zi intreaga impreuna. Si-am vazut amandoi prima ninsoare...

Ti-as zambi timid si te-as saluta. Iar tu ai ramane putin uimit ca ma vezi, pentru ca nu te-ai fi asteptat sa ma intalnesti atat de dimineata. Si m-ai intreba unde ma duc. Iar eu ti-as raspunde, mandra de mine, ca ma duc la facultate. Si discutia ar continua in metrou, unde va fi foarte mult zgomot, iar eu te voi pune sa repeti intr-una anumite cuvinte. Tu ai surade, iar eu ma voi topi in urma zambetului tau. Si ce coincidenta, vom cobori amandoi in aceeasi statie pentru ca ... pentru ca ... ai tu o treaba in zona aceea. Tu stii. Iar la intersectie, ma vei intreba in ce directie merg. Si eu iti voi arata spre cladirea facultatii. Iti vei lua ramas bun si te vei indrepta spre o alta directie. Voi incerca si eu sa-mi iau la revedere dar voi fi prea emotionata si nu va iesi decat un "Pa!" spus la repezeala. Si voi pleca cu sufletul impacat ca in sfarsit te-am intalnit. Si in zilele ce vor urma nu-mi va mai pasa de absolut nimic. Pentru ca voi incepe sa cred in destin.

Poate acea zi va fi maine. Sau poimaine. Sau saptamana viitoare. Sau poate chiar la anul. Sau niciodata... Dar stii doar vorba aceea stupida: "Speranta moare ultima". Dar si cand o muri ...

Moldovenisme si dureri de gat

Saptamana trecuta am fost in vacanta. Ca deh, gata cu sesiunea. Si sa ne odihnim putin creierele inainte sa inceapa inca un semestru stresant. Asa ca m-am gandit sa-i fac o vizita lu' Ioana* la Iasi. Cu o seara inainte de a pleca pe meleagurile in care oamenii au accent amuzant, m-am dus sa beau cu cei din DOL. Si pentru ca nu mai bausem alcool de mult timp, dupa 3 beri m-am facut praf. Probabil a fost de vina si faptul ca cele 3 beri au fost diferite (Tuborg, Becks si Heineken). Si asa cum stie toata lumea care a baut vreodata cu mine, atunci cand creste procentul de alcool in sange incep sa fiu foarte prietenoasa. Asa ca m-am pus pe facut complimente. Se uitau foarte ciudat oamenii la mine, dar m-am obisnuit deja cu astfel de priviri. Buuuun! Si asa a inceput marele maraton al berii care a continuat timp de 5 zile. 

Din urmatoarea zi, traseul a fost foarte simplu: Bucuresti -> Focsani (unde am ramas 2 zile) -> Iasi. Imi era dor de Focsani. Dar imi era dor de Focsaniul pe care l-am lasat acum 2 ani. Linistit, calduros, colorat si plin de prieteni. Acum parca era rupt din filmele lui Tim Burton. Mohorat si friguros... De dragul vremurilor bune, am baut o sticla de Tanita. Acelasi gust ca intotdeauna...

Lasandu-mi orasul natal sa-si doarma somnul etern, am plecat luni spre Iasi. Si nu singura. Cu Ioana, Misa si o durere teribila de gat. Eu nu pot sa suport durerea de gat. Nu pot dormi, nu pot respira, nu pot bea. Prefer orice alta durere, chiar si cea de masea. De obicei cand simt ca incepe sa ma doara gatul, bag rapid niste antibiotice. Dar acum aveam contract cu alcoolul. Ce sa fac? Am gasit cea mai buna metoda. Aspirine, Faringosept si Tantum Verde non-stop. Dupa ce iei pastile pentru gat nu e indicat sa bei si sa mananci cateva ore dupa aia. Dar la mine n-a contat. Bagam la greu Tantum si Bergenbier. Si a mers cat de cat. Joi abia mai simteam senzatia de usturime. 

Dar, cate zile am stat in Iasi am prins asa o ura de moldoveni ca am zis ca de-acum mai departe de Focsani nu intru in Moldova. Stop! Focsaniul e limita. Deci nu stiu cum s-a facut ca numai de ţărănoi am dat. Fetele pe care le stiam si pe care le-am cunoscut au fost foarte ok. Dar baietii ... ultimii cocalari! Dar fix ultimii! Maxim am spus! :)) Unul singur parca era putin mai uman, si acea umanitate era data de sunetul minunat al viorii.

Mereu m-am intrebat ce se intampla daca faci galagie, vine politia la tine la usa, iar tu nu te duci sa-i deschizi. Acum am aflat ... Nimic mai simplu. Politia renunta si se intoarce la somn. Lumina de neon mov, gin-ul caruia i se spunea rachiu si accentele de moldoveni prosti m-au facut sa-mi pun o intrebare esentiala: Ce cauta Ioana acolo? Poate ca intr-o zi o sa gasesc si un raspuns...

Poate ca sunt ipocrita la faza asta, dar ma simt atat de bucuresteanca. Iar moldovenii mi se par atat de tarani ...

Cu un singur lucru bun m-am intors la Bucuresti. Aceasta melodie:

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

* Cand vorbesc despre Ioana niciodata nu spun "Ioanei", ci "lu' Ioana" :)) Ca avem si noi un principiu in privinta asta.

Ne dis rien, Embrasse-moi quand tu voudras...

Sunt fascinata de blogul lui Paul Radu Mircescu. Din pacate s-a aflat adevarata lui identitate. Poate ar fi fost mai bine sa ramana anonim. Imi place ca in fiecare post este inserata si o melodie. Si e dragut ca intai sa dai play si apoi sa citesti ce a scris. E absolut fascinant. Asa ca am sa incerc sa fur putin de la el si sa incep si eu sa postez muzici pe blog. Si tot multumita lui mi-am adus aminte de vremea cand ascultam foarte multa muzica frantuzeasca. 

Asculta mai multe audio Muzica

Acum cativa ani melodia asta mi-a intrat in suflet. Si s-a ascuns acolo, intr-un coltisor. Iar acum a iesit din nou la iveala. E placut sa asculti Joe Dassin. Si Pierre Bachelet. Si Jean Francois Maurice. Iar simt ca m-am nascut in secolul gresit. Sau poate ca daca as fi trait acum 40-50 de ani nu as fi apreciat valorile adevarate.

Am vazut de curand un film bunicel. An Education. E nominalizat la Oscar. N-are nici o sansa, dar nu asta conteaza. Ideea e ca m-am regasit foarte mult in caracteristicile personajului principal. O tanara din Anglia, cu niste parinti care parca nu vor sa priceapa realitatea, are in plan continuarea studiilor la Oxford. Dar in viata ei apare un barbat, care ii schimba planurile. Peter Sarsgaard arata in acest film intr-un fel in care m-ar face si pe mine sa renunt la tot si sa dispar in tinuturi mai rafinate. E un film boem, presarat cu un strop de muzica frantuzeasca si care in final te face sa realizezi ca trebuie sa-ti traiesti viata, fara a uita de scopurile ce trebuie atinse.

Imi simt sufletul atat de greu ... Nu stiu de ce, dar in ultimul timp m-am gandit mult la Brokeback Mountain, filmul care m-a marcat total. Se aproprie Valentine's Day si toate site-urile te invita sa scrii despre povesti de dragoste. E un eveniment pe Facebook la care poti sa participi scriind despre cea mai frumoasa poveste de dragoste dintr-un film. As fi vrut sa scriu si eu, dar m-am razgandit cu gandul ca as putea starni ceva polemici pe tema asta. Povestea din Brokeback Mountain mi se pare atat de minunta. O iubire dintre 2 persoane consumata in pustietate, departe de principiile imbacsite ale oamenilor. Nu inteleg de ce toti cand aud de filmul asta au mereu aceeasi reactie: "A, ala cu gay". De ce nu poate nimeni sa perceapa mesajul filmului? Si sunt toti atat de batuti in cap in cat nu isi dau seama ca cei 2 nici macar nu erau gay, ci bisexuali? Dar despre homosexualitate probabil ca am sa vorbesc in alt post, pentru ca acum e tarziu, iar pe mine ma asteapta un examen peste cateva zile.

P.S. De maine ma apuc de invatat!

Leapsa sau Ce am realizat in 2009

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?

Deplasare cu Dinamo.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?

Nu prea.

3. A născut cineva apropiat ţie?

Nu.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Da :(


5. Ce ţări ai vizitat?

Grecia

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?

Bani si ultraserie

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?

1 noiembrie - Deplasarea la Iasi - cea mai fericita zi din viata mea

8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Am trecut de primul an de facultate.

9. Care a fost cel mai mare eşec?

Diferenta la SDA

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?

Nu. Nici macar nu mi-am mai rupt vreun picior ...

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?

Nu stiu ... nu prea le am eu cu shoppingu'.

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?

Ioana :)

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?

Tamas :))

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?

Nu cred ca am cheltuit o suma seminificativa intr-un domeniu anume. Posibil sa fi dat ceva mai multi bani pe alcool.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?

Ca am reusit sa schimb 2 vorbe cu mentorul meu.

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?

Human - The Killers

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?

– mai putin fericita.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?

– deocamdata mai bogata.

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?

Sa invat mai mult.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Sa pierd timpul.

20. Care a fost cea mai bună carte citită?

Nu prea citesc eu ...

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

O iubire de-o vara.

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

The Hangover

24. Ce ai făcut de ziua ta?

Am petrecut La Motoare.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?

Parca putin mai rafinat decat de obicei.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Faptul ca si cei din jurul meu erau in acelasi rahat.

27. De cine ţi-a fost dor?

De Theodore!

28. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.

Ete fas!

You can be my Yoko Ono

Eeeee Oooo

I'm tired of using tehchnology ....

Am observat ca in ultimul timp incep sa ma exprim prin versuri din melodii. Cred ca e ceva normal. 

In fine ... am vrut sa scriu zilele trecute pe blog pentru ca aveam o gramada de idei. Si asta reprezenta si motivul pentru care nu am scris. Nu-mi puteam pune in ordine ideile. Iar acum cand am chef sa scriu au disparut toate.

Acum doua zile mi s-a indeplinit un vis. Am facut poza cu un fotbalist de la Dinamo. De fapt cu 3. Marius Niculae, Andrei Cristea si Liviu Ganea. Tremuram ca Flubber cand eram langa ei. La un moment dat cred ca mi se oprise si inima :))

Ce lame e postu' asta. Da' il public totusi. Oricum nu citeste nimeni ce scriu eu aici. E ca un jurnal intim. E mai sigur si decat ala clasic cu lacatel si cheita.

A, sa nu uit de:

"De maine ma apuc de invatat!"

Revelion 2010 sau Cum am fost sef de galerie pentru cateva minute

Dupa cum am spus, am inceput revelionu' cu un mic accident. Chiar inainte sa ajungem la cabana. Am petrecut alaturi de Ioana (ca de obicei), prietenul ei - Victor, Lori si mai tarziu ni s-au alaturat si Vuvu + Manu :) 

In seara de 30 ne-am batut cu zapada imbracati doar in tricouri si nu ne era frig, multumita vinului baut inainte. Apoi dupa ce ne-am uscat, am iesit iar afara unde am mai stat cateva ore bune. Incepuse deja sa se incalzeasca, zapada se topea si nu se simtea nici un firicel de vant. Si, in acea minunta seara mi s-a indeplinit un vis mai vechi. Partial. Acu' cativa ani visam sa devin sef de galerie. Nu stiu de ce, pentru ca nici macar nu mergeam la meciuri sa vad ce face un sef de galerie. Pur si simplu imi doream ca o mare de oameni sa cante dupa ce dau eu tonul. Mai tarziu, mergand la meciuri am constatat ca n-o sa ajung niciodata sef de galerie, si poate nici ultras. Astfel, cu o zi inainte de revelion eu si Ioana am inceput sa cantam cantece din galerie. Si ni s-a alaturat si un var, care e de fapt unchi, dar diferenta de varsta e mult prea mica pentru a-i spune "Unchiule!". Asa ca pentru cateva minute am fost sef de galerie, chiar daca "galeria" era formata doar din 2 persoane. Si am cantat asta:

S-a auzit in tara de-un grup de alcoolisti,
Ce se pisa pe steaua, sunt anti-rapidisti!
Sunt imbracati in rosu, culoarea cea misto,
Dau foc la stadioane, sunt fanii DINAMO!

S-a auzit ca-n ghencea e-o galerie mare,
Ii spune armata ultra, se crede cea mai tare 
Am fost la ei acasa, dar n-au avut noroc 
Intai le-am dat la muie, apoi le-am dat si foc!

Minunat, absolut minunat a fost!

A, si sa nu uit! Aveti grija cand jucati biliard cu mine anu' asta ca am intrat in 2010 cu bila alba in buzunar.

2010

Si s-a dus si 2009. Un an bunicel, chiar bun as putea spune. Am "supravietuit" vietii la camin, am trecut de primul an de facultate (cu o diferenta, ce-i drept), am trait o iubire de-o vara, am fost in Grecia, am fost in prima deplasare cu Dinamo, l-am cunoscut pe mentorul meu si sunt in trupa de teatru a facultatii. Sunt realizari oarecum obisnuite, dar sunt mandra de ele. Din pacate insa, finalul lui 2009 nu a fost prea incantator. Am trecut prin 2 accidente de masina intr-o singura luna, nu foarte grave, dar care m-au speriat, iar momentele de impact imi mai revin si acum in minte. Continuand in acelasi ritm, si anul 2010 mi-a adus primul necaz. In prima zi de facultate am primit o veste foarte proasta. Un coleg de grupa este in coma. Nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Si ma revolta faptul ca eram singura care nu stia de chestia asta. Ma doare sufletul pentru ce s-a intamplat si nu e drept ca Dumnezeu sa loveasca in astfel de persoane! Azi i-am vazut si pe prietenii lui, tot colegi de grupa, venind la facultate. Cei care ma cunosc stiu ca eu sufar cel mai mult de suferinta altora. Nu suport sa vad oameni suferind. Iar ei erau atat de tristi ca aproape nu puteam sa-i recunosc. Trebuie sa se reuneasa Grupul Vesel cat mai curand. Pentru ca ei il fac pe sef (=prof) sa rada, deci ei fac treaba sa mearga. Si pana sa nu se intample nenorocirea asta nu am realizat cat de mult imi pasa de colegii mei pe care poate nici nu-i cunosc prea bine.

Sarbatori fericite!

Am 12 minute la dispozitie sa scriu acest post, altfel voi pierde trenul spre Focsani. Din pacate, ma duc in pustietate si pana pe 3 ianuarie n-o sa mai am acces la internet. N-am nici un plan pentru Revelion. Craciunul deja nu mai conteaza. Aveam de gand sa fac rost de niste 'sandvisuri' ca sa fie si pentru mine un Craciun fericit. Dar n-am mai avut timp.

E cam aiurea afara ca a nins mult azi noapte si cu siguranta trenurile vor avea intarziere. Dar sper sa ajung la timp sa prind si autobuzul catre ţărănoaia.

So, va urez tuturor un Craciun Fericit (adica lu' Manuela si Catalin ca ei sunt singurii care citesc acest blog), un An Nou mai bun fara restante si diferente. 

A, si sa nu uitam de traditionalul "M##e Steaua!"

Joia celor 3 cafele

Maine e joi. O zi speciala. Cea mai minunata zi din saptamana. Pe langa faptul ca e ziua mea norocoasa, este o zi mai deosebita, in care am mai multa energie. Datorata celor 3 cafele. Am obiceiul de a bea 2 cafele pe zi. Una dimineata acasa si una cand ajung la facultate. Joi insa am un laborator de la ora 9. Locuind destul de departe (Baneasa) ma aduce tata dimineata cu masina la scoala. El incepand programul la ora 8 inseamna ca si eu ajung la facultate tot la 8. Dar joia avand de la 9 am o ora in plus. Asa ca dupa ce beau cea mai buna cafea dimineata (Jacobs Intense 3 in 1) in jur de 7:30 ajung pe la Cismigiu. Asa ca ma duc la Mc si beau si acolo o cafea. Cafeaua de la Mc mi se pare de asemenea ... absolut de vis. Si apoi pornesc frumos spre facultate. Bineinteles ca fiind putin paranoia plec mai devreme ca nu cumva sa intarzii si ajung prima, nemaifiind nimeni la ora aia la etajul 4 (unde se tine laboratorul). Asa ca imi mai iau o cafea de la automatul de la parter si o savurez fumand si cateva tigari. Apoi incep sa apara si colegii. Dupa 3 cafele am ceva mai multa energie asa ca incep sa ii stresez. Ma iau de Steaua ca sa-i oftic pe colegii mei stelisti, ma leg de parul unui coleg ca se da cu o tona de fixativ sau spuma (niciodata nu pot sa retin care din ele e) si fac misto de tocilarii care-si fac referatele ca la carte pentru respectivul laborator, desi nu sta nimeni sa le citeasca. Stiu ca am momente in care sunt de-a dreptul enervanta, dar cred ca s-au obisnuit cu mine deja.

Imi place ziua de joi. Mai ales ca se incheie si cu o repetitie la teatru (btw, sunt in trupa de teatru a facultatii).

Maine, din pacate, este ultima joi cu 3 cafele din anul 2009. Vina vacanta ... Va fi o vacanta foarte trista despre care probabil o sa scriu in urmatorul post. 

"De la anu' ma apuc de invatat!"

De ce e blogul meu atat de lame?

Hmmmm .... oare pentru ca si eu sunt la fel? Cred ca da. Chiar nu pot sa inteleg ca nu sunt facuta pentru asta. Sa scriu chestii pe care apoi sa le public nu este chiar o idee buna. Inainte parca mai aveam ceva talent. Mai apareau articole semnate de mine pe dinamo-online.net, ba chiar in anii din urma scriam aproape saptamanal pentru Sportul de Vrancea. Acum m-am reprofilat pe niste chestii la care oricum nu prea excelez: facultate si teatru. Aaaaa, si pe ultraserie. Oare o sa ajung vreodata ultras? Un hooligan mi-a spus ca poate in 8-9 ani se va intampla asta. Dar nu cred ... Ori devin ultras in vreo 2-3 ani, ori raman un simplu suporter din peluza. Vreau si eu sa vopsesc mesaje, sa fac coregrafii, sa merg in deplasari, sa ma bat cu stelistii ... Oare o sa ma ia vreodata cineva in serios? Sa speram .... Desi nu se stie ce va mai fi in fotbalul romanesc peste cativa ani. 

In alta ordine de idei, cica Mircea Badea ar renunta la binecunoscuta fraza cu care isi incheia fiecare emisiune. Eu cred ca tocmai mi-am gasit un 'motto' cu care inchei fiecare post.

"De maine ma apuc de invatat!"

Ce se intampla cand nu mai gandesti lucid?

Ma intreb ce Dumnezeu l-a determinat sa-si vopseasca unghiile in albastru? Un actor atat de genial si respectabil ... Oare sa-l fi atins deja "boala" cumplita de care nu scapa aproape nimeni numita BATRANETE ? Nu m-am gandit ca marile personalitati ar putea imbatrani vreodata. Ma uit cu groaza cum se modifica din ce in ce mai rapid chipurile actorilor si actritelor. Nu e drept! Unii ar trebuie sa ramana vesnici tineri. Pentru ca nu merita sa imbatraneasca.

Asa sunt eu alternativ/ Cam maniaco-depresiv...

Asa spun cei de la Sarmalele Reci intr-un vers din melodia "Maniac". Ma cam regasesc in melodia asta.

Pana acum ceva timp aveam impresia ca ma indragostesc foarte usor. Imi trebuia mai putin de un minut si deja imi imaginam viitorul alaturi de o persoana pe care poate nici nu stiam cum o cheama. Noapte de noapte ma macina imaginea ei si eram convisa ca iarasi m-am indragostit. Nu stiu ce m-a oprit pana acum sa vad ca de fapt toate astea erau niste obsesii. Pentru ca nu te poti indragosti de o persoana cu care ai schimbat doua vorbe pe facebook, ca apoi sa vezi un tip dragut in autobuz si sa te indragostesti de el, uitand de loverul de pe net. Acum ca am ajuns la concluzia ca e vorba doar de niste obsesii ma framanta si mai mult problema. Si parca sentimentele s-au intensificat considerabil. Sau poate de data asta chiar m-am indragostit?

Aseara am adormit cu EL in gand. Desigur, in fiecare seara adorm cu gandul la tipul de care ma "indragostesc" in ziua respectiva. Dar acum ... parca e ceva diferit. Si l-am visat. Niciodata nu mi s-a intamplat sa visez pe cineva care-mi place. Un vis absolut banal, in care EL a aparut o fractiune de secunda. Si doar din profil. A trecut prin fata mea. Si nu avea tricoul pe el. Ma bufneste rasul cand realizez cat de lame e totul. Nici macar nu era sexy! Cred ca sunt asa frustrata pentru ca stiu ca n-am sa-l revad prea curand. 

Maine ma duc la meci. Dinamo - Rapid. Am sa ma reindragostesc de Tamas. Ca tot e ziua lui de nume. Si poimaine (9 noiembrie) e si ziua lui de nastere. 

Mi-e dor de Theodore ... Nici acum nu mi-a trecut obsesia asta. A, nu am povestit de Theodore. Theodore e un curvar mincinos incredibil de frumos. L-am cunoscut in Grecia. Era chelner ... Si brunet. Si atat de minunat ...

"Asa-i la mine dragostea
Este manie nu manea..."

Muzica romaneasca

De vreo luna de zile am redescoperit muzica romaneasca. Melodii din ultimii 10 ani, care la momentul acela erau hit-uri, le auzeai zilnic la radio si te obisnuiai cu ele. Nu-ti mai trezeau nici un sentiment. Dar acum cand le reasculti cu atentie, parca e altceva. Cat de minunate mi se par melodiile de la Bere Gratis ... 

Bere Gratis - La tine as vrea sa vin
Asculta mai multe audio Muzica

Filme bune vazute in ultimul timp

Vara asta a fost un maraton de filme. Pana acum preferam sa vad niste comedii usoare care sa nu ma oboseasca prea tare. Vara asta s-a schimbat situatie. Mafie, actiune, Jason Statham sunt doar cateva din elementele prezente in filmele pe care le-am vizualizat in ultimele luni.

Goodfellas (1990) - Un trio exceptional: Robert De Niro, Ray Liotta si Joe Pesci. Nu cred ca sunt prea multe de spus, decat: "You know, we always called each other good fellas. Like you said to, uh, somebody, :You're gonna like this guy. He's all right. He's a good fella. He's one of us.: You understand? We were good fellas. Wiseguys." E un must see!

Dog Day Afternoon (1975) - Joc extraordinar al lui Al Pacino in rolul unui spargator de banca, alaturi de John Cazale (amandoi regasindu-se in distributia The Godfather I si II). Filmul este inspirat din fapte reale.

Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998), Snatch (2000), RocknRolla (2008) - 3 filme geniale, in regia lui Guy Ritchie. Replici memorabile. Lock, Stock e primul film in care a jucat Jason Statham. Bonus: o faza din Snatch de care imi amintesc intruna si ma bufneste rasul oriunde m-as afla:

Cellular (2004) - Continuand cu filmele lui Jason Staham, nu pot spune ca Cellular e un must see. In schimb, povestea e destul de interesanta, impuscaturi, urmariri, Kim Basinger si o doza suficienta de suspans. Adevarul e ca n-am mai stat asa cu sufletul la gura de la meciul Slovan - Dinamo.

Chaos (2005) - Tot Jason Statham intr-un rol asemanator cu cel din Cellular. Film inteligent, cu o actiune destul de buna. La un moment dat ai impresia ca e genul ala de film in care ala rau anticipeaza miscarile aluia bun si ii pregateste fel de fel de suprize neplacute. Spre final iti dai seama ca de fapt nu e asa.

Die Hard (1988), Die Hard 2 (1990), Die Hard: With a Vengeance (1995), Live Free or Die Hard (2007) - Genul tipic de film pe care il poti viziona sambata seara pe Pro TV. Initial ai crede ca e plin de clisee, dar de fapt, vizionand aceasta serie iti dai seama cum s-au nascut cliseele din filmele de actiune. Filme bune, cu exceptia ultimului care o da in SF-uri destul de mari. Dar merge pentru o seara cu prietenii care nu critica irealitatea din filme. "Yippie-Kai-Yay, Motherfucker!"

Se7en (1995)  - Schimband putin stilul, Seven este un thriller interesant cu Morgan Freeman si Brad Pitt in roluri de detectivi ce sunt pe urmele unui criminal in serie. Subiect interesant si final imprevizibil.

Running with Scissors (2006) - In regia lui Ryan Murphy (un regizor cu idei ceva mai weird), filmul relateaza povestea lui Augusten Burroughs, un tanar gay care este abandonat de familie si care locuieste in casa psihologului mamei sale, alaturi de o familie ai carei membri nu sunt chiar cei mai normali oameni.

Love Actually (2003) - Cea mai buna comedie romantica pe care am vazut-o vreodata. Cu actori celebri (Colin Firth, Liam Neeson, Keira Knightley, Hugh Grant, Alan Rickman etc), filmul reprezinta un intreg album de povesti de dragoste.

A murit Patrick Swayze

Diagnosticat in ianuarie 2008 cu cancer pancreatic, Patrick Swayze a mai rezistat un an si jumatate insa, din pacate, in aceasta dimineata (15 septembrie 2009) a incetat din viata.

Rest in peace!

Servicii Internet (3) sau Cum am petrecut vara asta

Da, stiu ca nu m-am tinut de cuvant si nu am postat prea des. Dar de acum, gata! Promit sa ma tin de blogu' asta. Sa incep prin a va spune cum s-a finalizat problema la S.I. Am fos la restanta. Am luat-o. Au ras de mine ca am putut avea restanta la o materie atat de penibila. Bine, ulterior am aflat ca nu e obligatoriu sa ma duc la examen ca fiind materie facultativa nu se pune ca restanta. Whatever ... In schimb, m-a ajutat la ceva treaba asta. Cu o seara inainte de examen nu stiam daca sa ma mai duc sau nu. Era meciul Steaua - Dinamo. Am zis sa ma uit la meci dupa care sa ma apuc sa invat si eu cate ceva ca nu citisem nimic pentru examen. HaHaHa! A batut Dinamo pe Ghencea. Fericire, bere, tigari si somn. Canci invatat! M-am dus totusi a doua zi si am luat 8. Pe cunostintele mele de pana atunci. Pe cultura mea generala. Mama ... ce geniu m-am simtit! Si inca ma simt. Pentru ca, sa va spun un secret, eu chiar sunt un geniu. Da' de ala neinteles. 

In fine. Vara asta mi-am facut veacu' prin tari straine.  O saptamana de vis in Grecia. Cu inca 3 prietene: Ioana, Lori si Misa. Frumos. Foarte frumos. Insula Corfu este o splendoare. Plina de vegetatie si de ... englezi. Dimineata plaja, dupa-amiza piscina si in fiecare seara bagam cate o supradoza de cocktail-uri. Femei mai urate ca grecoaicele nu cred ca exista. Dar nici barbati mai frumosi ca grecii. Am facut si o mica croaziera pe o plaja pustie numita Paradise Beach. Plaja paradisului pe dracu! ca a fost oribil! Nu era nici un fir de nisip. Numai pietre, care dupa ora 12 ardeau asa tare ca nu puteai sa calci descult pe ele. Apa era foarte limpede si frumoasa, dar mult prea rece. Iar eu sunt e persoana care nu se teme de apa rece si care facea baie intr-un rau de munte cu temperatura de vreo 10 grade. Dar apa aia iti ingheta sufletul cu totul. Un lucru a fost bun. Vin si sucuri la discretie. Moca, desigur.

Lumea, foarte serviabila pe acolo. In orice local intram, veneau chelnerii la noi si faceau conversatie. Unii care ne simpatizau ne mai dadeau si niste whisky cu cola din partea casei. Toate cocktail-urile lor vin impreuna cu o umbreluta de aia, o felie de pepene (rosu sau galben) infipta in pahar si artificii de alea de care pui in pom de Craciun. Astia cred ca sunt tristi ca n-au si ei zapada de Craciun si s-au gandit ca ar fi bine ca pentru ei sa fie Sarbatori de Iarna in fiecare zi. In schimb si plaja din Acharavi (statiunea in care am stat) cam la fel de naspa ca si aia de pe plaja paradisului. Desi foarte curata (un muc de tigara nu zareai), erau foarte multe pietre. In apa, la mal, erau niste alge scarboase. Si ca sa ajungi intr-un loc unde sa-ti treaca apa de brau trebuia sa mergi ceva. Dar, la urma urmei, a fost frumos. Am stiut sa ne distram. Ne-am facut praf in fiecare seara, lucru care era imposibil de evitat cu atatea bauturi la dispozitie. Ne-am clatit ochii cu niste dansatori greci foarte sexi. Ne-am plimbat cu vaporasu'. Ce mai, cea mai frumoasa experienta pe care am trait-o pana la modesta varsta de 20 de ani!

Pe vapor, cu Misa, in drum spre Insula Corfu

Pina Colada

Lori a fost neserioasa si nu si-a terminat cocktail-ul, asa ca am avut grija eu si Ioana de el

Langa un pom dragut, in curtea casei in care am stat

In portul Paleokastritsa, inainte de a ajunge pe Paradise Beach

Cu Lori si Ioana in apa la Paradise Beach

Misa si Ioana la piscina; am constatat ca seamana foarte bine una cu alta

Se pare ca ele nu suporta ideea ca seamana intre ele

Noii mei ochelari de soare Jean Reno style

Cu Ioana, pe vaporas, in drum spre casa

Cu Lori si Misa pe vaporas, dupa ce tocmai spusesem: "Anunta-ma si pe mine daca ma prinzi in poza"

Servicii Internet (2)

Ce credeti ca s-a intamplat? Da, am restanta la S.I. Am fost dimineata sa dau examenul, dar am ajuns prea tarziu. Profu' trimisese deja notele. Shit! Am restanta la o materie de cacat, care pe langa faptul ca e facultativa am mai platit si 60 de lei pt cursurile care nici macar nu prea s-au tinut.

Servicii Internet

Sunt studenta in primul an la Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din cadrul Politehnicii. Toate bune si frumoase. Mi-am dorit foarte mult sa intru la aceasta facultate. Parintii m-au sustinut, m-am inscris, am dat admitere si uite-ma acum la finalul primului an. 

La inceputul anului a trebuit sa semnez niste contracte de studiu in care se specifica ca trebuie sa aleg si niste optionale. Foarte bine ... Intre Software pt Birotica si Grafica Inginereasca am ales-o pe prima, iar dintre materiile umaniste am ales Cultura si Civilizatie Europeana ca deh ... imi place istoria. Mai departe erau si niste discipline facultative. Si zaresc Servicii Internet. Citesc descrierea: HTML, MySQL, Java etc. Asta-i frate! Hai sa invat ceva in plus ca pana mea, o sa-mi fie de folos. Si bifez casuta cu Servicii Internet (S.I.). Pentru disciplina asta trebuia sa platesc 60 lei. Foarte bine, ca nah... ma gandeam eu, n-o fi totul chiar pe gratis.

Si ma duc la primul curs ... Cursurile de S.I. se tineau vineri seara de la ora 18 la 20. Si vine un nene peltic si ne explica faptul ca materia va fi impartita in 3. Practic se vor tine 3 cursuri de cate 4 ore incepand cu ora 18. Tataie ... cine crezi ca iti vine tie vineri la 10 seara la facultate pt un curs???

Vazand cum sta treaba am zis ca poate pot renunta la acest curs. Laboranta de la Software imi spune ca pot sa renunt si sa ma duc la secretariat. M-am dus. Secretara nu stia nimic. Am umblat pe la o gramada de profesori ... toti imi spuneau chestii diferite. Ba ca pot renunta, ba ca nu pot. Dupa cateva zile apare pe site-ul facultatii ca cei care nu platesc taxele pentru disciplinele facultative urmeaza a fi exmatriculati. Sa-mi pica fata ... Intr-un final am luat hotararea sa particip la acest curs.

In fine ... mi-am facut si eu veacul la cel de-al 2-lea curs si ... cam atat. Materialele de la curs se gaseau pe net, iar noi trebuia sa venim doar la examen. Noroc de Teo (un bun prieten despre care am sa povestesc intr-un alt post) ca se mai ducea pe la cursuri si ma tinea la curent cu ce se mai intampla pe la S.I. Buuun ...

Intr-o noapte, in jur de ora 2 ma chinuiam sa adorm. Hmmm ... ce zi a fost azi? 29 mai ... Data asta suna destul de cunoscut. N-am dat importanta. A doua zi (sambata) ma trezesc brusc pe la ora 7. Si imi amintesc ... 29 mai 2009 - Examen final S.I.    #$^^*&(#@#!@$#&^$#$

Damn!!! Am uitat sa ma duc la examen. Dupa ce ca am platit 60 lei si mai sunt si integralista sa am acum restanta la S.I. Imposibil! Ii trimit mesaj lui Teo: "Am avut cumva ieri examen la S.I.?". Raspuns: "Da" Fir-ar sa fie de treaba ... Dupa cateva ore primesc telefon tot de la Teo care-mi da vestea cea buna cum ca se mai poate da examen si in sesiune, adica prin iunie. Oooo ... perfect in cazul asta! Ma linistisem!

Intru azi (11 iunie) pe internet pe site-ul cu informatiile despre materiile legate de informatica. 9 iunie - examen S.I.  Baga-mi-as picioarele sa-mi bag ... Iar am ratat examenul! Nu se poate asa ceva! Ii trimit mail profului cum ca "stiti ... sa vedeti cum sta treaba ... ca nu am putut ajunge la examen ... si ca nu as vrea sa am restanta la o materie care nici macar nu e obligatorie...". Mi-a raspuns saracu' si mi-a zis sa vin luni cel tarziu sa dau examenul. Yeeey!!! That's life!

A mai ramas o singura problema ... sa nu uit luni sa ma duc!

Nebunia Furtunii ( part 1)

 Am cunoscut-o pe Jolene acum 2 ani. Era o dimineata ploioasa de aprilie cand incercam sa deslusesc scrisul domnului Stone de pe o foaie galbena de agenda ce o gasisem in dosarul la care trebuia sa lucrez in acea saptamana. “De luat pantalonii de la croitor, de platit facturile, concedierea lenesului de Henry …” erau scrise pe acea bucata de hartie in mare graba. 
- Michael! Mike! Cred ca iar am ratacit foile din agenda. N-ai gasit cumva niste foi galbene din agenda de la nevasta-mea?
- Sincer sa fiu domnule, chiar am gasit una. Poftiti!
Cum i-am intins foaia s-a si luminat la fata.
- Pantaloni, facturi, concediere… Fir-ar sa fie! Era sa uit! Henry! Henry Jones! Esti concediat!
Incepuse sa se enerveze si nu inceta sa tipe! Ar fi fost mult mai usor sa se duca direct la Henry sa-i vestea cea “buna” decat sa urle prin biroul meu.
- Mike, du-te in biroul de alaturi si ajut-o pe noua domnisoara sa se instaleze in birou. Si-a adus o multime de rahaturi si cred ca are ceva nevoie de ajutor. A angajat-o Kringle. A avut niste recomandari foarte bune. Si a facut facultatea in Europa. Pare fata desteapta doar ca e putin cam … cum sa-ti explic…
Si domnul Stone cazuse pe ganduri. Statu cateva clipe si apoi iesi din birou fara sa mai spuna nimic. Oare ce vroia sa spuna prin “putin cam…”? Mi-am aranjat cravata si am plecat sa vad care-i treaba cu noua angajata. Am intrat in biroul ei fara sa bat la usa si am surprins-o in timp ce vorbea la telefon. Spunea ceva de niste bagaje pe care se pare ca cei de la aeroport le incurcasera sau, mai rau, le ratacisera. Am lasat-o sa termine convorbirea si am iesit pe hol cu gandul sa beau o cafea. 
Lucram la Splasher de cativa ani. Era un mediu placut, ore decente de munca si un salariu ce-mi permitea sa traiesc lejer alaturi de sotia mea, Donna. Abia ne mutasem intr-un apartament dragut pentru ca nu mai puteam locui cu ai mei. Aveam nevoie de intimitate. Donna era o chelnerita frumoasa, cu buze senzuale si picioare lungi care mi-a furat inima de prima oara cum o vazusem. Am stat putin timp impreuna si ne-am si luat. O nunta restransa, in stil clasic si Mike renuntase la titlul de burlac.
Jolene parea ca terminase de vorbit la telefon asa ca am intrat din nou in biroul ei. Am facut cunostinta si asa cum mi-am imaginat, mi-a povestit ca cei de la aeroport ii ratacisera bagajele. I-am promis ca o voi ajuta sa-si rezolve problema si am inceput sa o ajut cu aranjarea biroului. Intradevar, chiar isi adusese o gramada de prostii care nu ii foloseau la nimic. Se pare ca toate ii aminteau de ceva sau de cineva. Mi-a spus cate ceva despre ea, iar eu eram uimit cu cata usurinta putea vorbi stiind ca poate nu-si va mai vedea niciodata bagajele. Adica ii pasa atat de mult de pietricele pe care le-a asezat pe un raft si de lumanarile parfumate in forma de animale decat de hainele si lucrurile ei cu adevarat folositoare? 
In fine, am aflat despre ea ca este din Croatia, tara de care siner nu prea auzisem, ca avea 26 de ani si ca era prima oara pentru ea cand venea in State. Nu era locul de munca ideal pentru ea, dar se pare ca era in orasul ei preferat, Newark, New Jersey. Citise in ziare ca aici a avut loc unul din cele mai mari concerte de jazz, genul ei preferat de muzica. Si spera ca atunci cand familia si prietenii o vor intreba in ce oras lucreaza ei sa inteleaga “New York” in loc de “Newark”.
Avea un stil care ma facea sa ma simt confortabil in prezenta ei. Nu se uita prea des in ochii mei si imi placea accentul ei european. In acea zi, am luat impreuna pranzul pentru ca nu cunostea pe altcineva din firma. Asa ca in timpul pauzei de masa i-am prezentat si pe ceilalti.
- John, Andy si David, ea este Jolene!
- Se pare ca cineva a ascultat cam mult Dolly Parton! rosti David inecanduse in rasul lui isteric.
- Asa e! Tatal meu este un mare fan. Dar puteti sa-mi spuneti Jo, e mai simplu.
- Am un anunt de facut! incepu Andy sa tipe bucuros. Maine este ziua mea asa ca va astept pe toti dupa program la Restaurant Hill. 
- Se pare ca voi veni singur maine, i-am spus. Donna are cursuri de dans maine seara.
- Lasa Mike, ca iti gasim noi tie o partenera. Poate iubitul lui Jolene nu are chef sa ne onoreze cu prezenta asa ca o poti insoti pe noua noastra colega.
O abordare destul de urata, sa fim sinceri, insa chiar asa ramasese. Urma sa merg a doua zi la petrecere cu Jolene pentru ca spre marea mea surprindere, momentan era singura. Oare ce parere ar avea Donna despre asta? Ar fi geloasa? Ar putea crede ca as insela-o? Nici nu stiu de unde erau gandurile astea pentru ca eu si Jolene eram doar simpli colegi si mai mult decat atat, abia ne cunosteam.
Se facuse seara si ploaia nu inceta sa se opreasca. Am dus-o pe Jolene acasa cu masina, apoi mi-am continuat drumul spre micul meu apartament in care ma astepta scumpa mea Donna. 

Astrele sunt de partea mea

Bai, ce noroc am avut azi! Eu, care pana acum eram super ghinionista, in ultimul timp sunt extraordinar de norocoasa. Pentru cele 2 examene pe care le-am avut azi n-am invatat absolut nimic. Si ce crezi? Am stiut sa scriu destul. Pana mea! Incep sa ma simt prost. Ii vad pe astia cum invata ca tampitii si iau punctaje mai mici decat mine. 

Iar am ramas fara bani. Nu stiu cum reusesc sa cheltui banii atat de repede. Daca m-as lasa de fumat as economisi foarte mult. Dar nu am nici un motiv sa ma las. E bine ca acus se termina scoala si o sa ma mut la ai mei. Da, e putin ciudat. Eu stau la camin si ai mei locuiesc tot in Bucuresti, in acelasi cartier. Imi convine ca in caz de ceva am la cine sa apelez. 

Mi se pare destul de incomod sa scriu despre o anumita tema intr-un post. Poate am sa ajung la un moment dat si la nivelul asta. Am constatat ca nu prea pot eu sa dezvolt anumite idei. Si totusi ma incapatanez sa scriu pe blog. 

Diseara ma duc la concert Omul Cu Sobolani. In Piranha. In fiecare joi sunt concerte aici. Si vin trupe destul de ok. Suie Paparude, Aria Urbana, Coma. Si pe langa faptul ca e intrare libera, Marlboro e sponsorul principal si primesti tigari gratis si multe alte chestii. 

I'm back!

Vreau sa am blog. Nu, asta nu e inca un blog. E o chestie pe care am facut-o din plictiseala. Dar va deveni ceva frumos. Cum de mi-a venit ideea asta? Maine am 2 examene. Si nu am nici un chef sa invat. Asa ca am zis sa fac totusi ceva "util". 

Tocmai am citit blogul Cuiva pe care-l apreciez foarte mult. E genial omu'! Si am si eu o ambitie: http://eusuntariel.blogspot.com/ sa castige un loc in lista lui de bloguri. 

In cateva zile incepe sesiunea. Sa vezi atunci ce chef de scris pe blog o sa am. Cred ca imi place facultatea asta. Inca n-am nici un regret. Imi place si caminul in care stau. Si in care voi mai sta doar cateva zile ... 

Da, recunosc, sunt inconstienta! Trebuie sa invat !!! Acum! Ce unghii urate am. Intai imi fac manichiura si dupa aia ma apuc de invatat. Dar intai sa mananc ceva ...

****In Memory of The Columbine & Virginia Tech Students Who Were Lost****

Mommy... Johnny brought a gun to school,

He told his friends that it was cool,

And when he pulled the trigger back,

It shot with a great crack.

Mommy, I was a good girl, I did What I was told,

I went to school, I got straight A's, I even got the gold!

But Mommy, when I went to school that day,

I never said good-bye,

I'm sorry Mommy, I had to go, But Mommy, please don't cry.

When Johnny shot the gun, He hit me and another,

And all because Johnny, Got the gun from his older brother.

Mommy, please tell Daddy; That I love him very much,

And please tell Zack; my boyfriend; That it wasn't just a crush.

And tell my little sister; That she is the only one now,

And tell my dear sweet grandmother; I'll be waiting for her now,

And tell my wonderful friends; That they always were the best;

Mommy, I'm not the first, I'm no better than the rest.

Mommy, tell my teachers; I won't show up for class,

And never to forget this, And please don't let this pass.

Mommy, why'd it have to be me? No one deserves this,

Mommy, warn the others, Mommy I left without a kiss.

And Mommy tell the doctors; I know they really did try,

I think I even saw a doctor, Trying not to cry.

Mommy, I'm slowly dying, With a bullet in my chest,

But Mommy please remember, I'm in heaven with the rest.

Mommy I ran as fast as I could,

When I heard that crack, Mommy, listen to me if you would,

I wanted to go to college, I wanted to try things that were new,

I guess I'm not going with Daddy, On that trip to the new zoo.

I wanted to get married, I wanted to have a kid,

I wanted to be an actress, Mommy, I wanted to live.

But Mommy I must go now, The time is getting late,

Mommy, tell my Zack, I'm sorry but I had to cancel the date.

I love you Mommy, I always have, I know; you know it's true,

And Mommy all I say is, "Mommy, I love you."



(un text gasit intamplator pe un site)

Rod Stewart - Time After Time

Doamne, de cand caut melodia asta! Si mai ales videoclipul. Nici macar pe Youtube nu era. Tin minte ca am ascultat-o prima oara acum cativa ani pe MTV. Si mi-a placut foarte mult. Dar de-atunci nu am mai ascultat-o nicaieri!
Azi am gasit in sfarsit melodia! Cu tot cu videoclip!
Enjoy! :)

Online Videos by Veoh.com

Michelle, aprinde lumina!

Michelle, tu esti o Afrodita aprinsa de flacarile Pathosului. Ai sa arzi in Infern. Dar farmecul tau il va vraji pe Demonul Suprem. Si te vei intalta. Iar aripile tale ii vor innebuni pe muritori. Si te vor dori. Le vei lua mintile si ii vei chinui in Eternitate. Caci cel ce te va privi, nu va mai avea liniste in veci. Pentru ca dorinta din ei va fi atat de mare incat isi vor vinde sufletele fara sa observe.
Michelle, nu te juca cu sufletele lor firave! Intoarce-te la Hades si hraneste-te cu iubirea lui. Lumineaza-i sufletul si salveaza generatii de destine!

Vizitele Satanei in dormitor

Azi-noapte iar m-a vizitat si mi-a tulburat somnul. M-am ridicat si dupa ce m-a deranjat de doua ori am reusit sa-l alung. A inceput sa ma viziteze din ce in ce mai des. Deja imi cunoaste slabiciunile. Am o singura arma impotriva lui, pe care am inceput sa o folosesc.
In bratele lui imi voi gasi Sfarsitul. Asta vrea sa obtina. Oricat m-as stradui sa-l fac sa renunte, el ma va vizita oricum in aproape fiecare noapte si ma va trezi.
De fapt, cred ca dintotdeauna a dormit in patul meu. Mi-a gasit un punct extrem de slab si m-a facut sa-l las sa doarma mereu langa mine. Pana acum nu m-a deranjat. Sau poate nu realizam eu cat rau imi face. Nu cred ca mai pot scapa. E tarziu... Vreau doar sa-l determin sa nu ma mai tulbure.
Si el s-a obisnuit cu obiceiurile mele. Astepta rabdator sa-mi fac semnul crucii stiind ca urma sa se afunde si mai mult in gandurile mele.
Au fost nopti cand ori era frustrat, ori era suparat pe mine si nu ma lasa sa inchid un ochi toata noaptea. Ma chinuia, dar eu nu reactionam in nici un fel. Poate ca-mi placea, poate ca nu realizam ca Satana e iar langa mine.
In ultimul timp a devenit foarte violent. Ma determina sa-l alung total din viata mea. Eu nu vreau. Imi place sa-l vad seara tolanit in pat asteptandu-ma sa ma las in voia lui. Cred ca am sa incep sa-i spun adio.
Azi-noapte iar m-a vizitat Satana...